Prin organizarea CCE Atena 1985, Grecia și Atena au dorit să arate lumii întregi că cultura și arta sunt componente esențiale ale civilizației europene, iar Atena reprezintă un simbol al acestei bogate moșteniri culturale. Tema principală sau sloganul Conceptului programului Capitalei Culturale Europene Atena 1985 a fost “ATENA, ORAȘUL PATRIMONIULUI ȘI AL DEMOCRAȚIEI”. Această temă a evidențiat importanța istorică și culturală a Atenei, precum și contribuția sa la dezvoltarea democratică a Europei. Programul Capitalei Culturale Europene Atena 1985 a inclus o serie de evenimente culturale, manifestații artistice, expoziții, concerte, spectacole de teatru și dans, filme și alte forme de expresie artistică. Atena a reușit să creeze un program cuprinzător și inovator, care a evidențiat nu numai patrimoniul său antic, cum ar fi Acropolele și Muzeul Național de Arheologie, ci și cultura contemporană greacă. Orașul a găzduit o serie de expoziții de artă contemporană și evenimente care au adus împreună artiști și creatori de marcă din întreaga Europă. Unul dintre punctele centrale ale CCE Atena 1985 a fost restaurarea și conservarea monumentelor istorice și arheologice din Atena, precum și dezvoltarea infrastructurii culturale a orașului. Prin investiții în renovarea și promovarea siturilor antice, precum Acropole, Agora și alte locuri istorice, Atena a reușit să atragă turiști și să-și consolideze poziția ca destinație culturală importantă.

Tema princip1ală sau sloganul Conceptului programului Capitalei Culturale Europene în Florența în 1986 a fost “FLORENȚA, ORAȘUL RENAȘTERII”. Acest slogan a reflectat angajamentul Florenței de a evidenția bogăția sa culturală și de a celebra moștenirea sa artistică unică. Florența a reușit să creeze un program captivant și de înaltă calitate pentru anul în care a fost capitală culturală europeană, subliniind diversitatea culturală europeană și evidențiind patrimoniul cultural deosebit al orașului Florența. Unul dintre aspectele-cheie ale conceptului Capitalei Culturale Europene Florența a fost accentul pus pe arta și arhitectura Renașterii italiene. Orașul a găzduit o serie de expoziții și manifestări care au evidențiat operele de artă celebre, cum ar fi picturile lui Leonardo da Vinci, Michelangelo sau Botticelli, precum și arhitectura impresionantă a clădirilor și catedralelor florentine. De asemenea, Florența a promovat și cultura contemporană europeană prin organizarea de expoziții și evenimente care au adus împreună artiști și creatori contemporani din întreaga Europă. Acest lucru a oferit o platformă pentru dialog și schimb cultural între diferitele tradiții artistice și a contribuit la promovarea diversității culturale europene. Fiind un oraș cu o istorie bogată, începând de la Renaștere și umanism, Florența a avut ocazia să arate cum cultura poate fi învăluită în contemporaneitate și să facă față schimbărilor lumii moderne. Orașul a urmărit să-și valorifice moștenirea culturală, dar să se adapteze și la cerințele prezentului, având în vedere dezvoltarea urbanistică și îmbunătățirea condițiilor de viață. Prin programele sale ample, Florența a oferit o varietate de activități culturale și evenimente, de la expoziții și concerte până la conferințe și schimburi culturale. Pentru a face față provocărilor contemporaneității, Florența a căutat noi soluții, inclusiv proiecte de dezvoltare urbanistică pentru a descongestiona centrul orașului și a oferi noi posibilități detransport. În acest fel, orașul a reușit să devină un centru activ de schimburi și întâlniri. Pe parcursul anului de mandat ca Capitală Europeană a Culturii, au fost organizate aproximativ 200 de activități culturale, adăugându-se la ele numeroasele evenimente culturale obișnuite, datorită prezenței active a instituțiilor culturale și a universităților. Florența și-a dovedit astfel abilitatea de a se adapta și de a fi un loc vibrant al culturii și schimbului de idei în Europa. De asemenea, Florența demonstrat o prezență internațională vibrantă. Orașul a găzduit numeroase evenimente culturale, inclusiv congrese literare și științifice de înalt nivel, aducând în atenția sa o serie de personalități internaționale, precum Papa Ioan Paul al II-lea, președinții Mitterand și Cossiga, Margaret Thatcher și Bettino Craxi, și alți lideri politici și oameni de stat. Florența a găzduit, de asemenea, miniștrii culturii din țările CEE pentru a sărbători titlul de Capitală Europeană a Culturii, iar primarii din orașe înfrățite au fost primiți cu mare căldură și au adus cu ei contribuții culturale din țările lor. De la distanță, orașe precum Cracovia, Kiev, Nanchino și Fez au acceptat să participe la această inițiativă, confirmând faptul că cultura poate depăși orice barieră politică.

Amsterdam a fost selectată drept capitală culturală europeană în 1987 datorită moștenirii sale culturale bogate și a reputației sale de centru al artelor, al creativității și al toleranței. Orașul a fost recunoscut ca un important hub cultural european, cu o tradiție istorică și artistică remarcabilă. Tema principală sau sloganul Conceptului programului Capitalei Culturale Europene Amsterdam 1987 a fost “EUROPA ȘI MAREA”. Aceasta a fost o referire la istoria bogată a Amsterdamului ca un important centru maritim și la contribuția sa la explorarea și comerțul european. Programul a urmărit să evidențieze legăturile Amsterdamului cu apa și să sublinieze importanța sa culturală și artistică în cadrul Europei. Prin evenimente și expoziții, Amsterdam a oferit o perspectivă unică
asupra interacțiunii dintre oraș, apă și cultura europeană. Un aspect important al conceptului a fost abordarea temelor sociale și politice prin intermediul culturii. Amsterdam a abordat problemele sociale și culturale actuale, precum diversitatea, migrația, egalitatea de gen și drepturile omului prin intermediul evenimentelor și expozițiilor organizate. Aceasta a evidențiat angajamentul orașului față de promovarea valorilor europene și a implicat comunitatea în discuții și dezbateri relevante. În plus, Amsterdam a subliniat și contribuția sa la patrimoniul cultural european prin evidențierea operelor de artă și a moștenirii arhitecturale. Orașul a expus opere de artă semnificative, cum ar fi cele ale pictorilor olandezi din Epoca de Aur, precum Rembrandt sau Vermeer. De asemenea, arhitectura unică a Amsterdamului, inclusiv canalele sale caracteristice și clădirile istorice, a fost pusă în valoare în cadrul programului cultural.

Conceptul Capitalei Culturale Europene Berlin 1988 a fost un eveniment deosebit de important, dat fiind contextul istoric și politic în care se afla orașul, fiind încă împărțit de Zidul Berlinului. Tema principală sau sloganul Conceptului programului Capitalei Culturale Europene Berlinul de Vest în 1988 a fost “BERLIN – DESCHIDERE CĂTRE ARTĂ”, iar sloganul a fost “Lumea este invitată la Berlin”. Ideea din spatele Capitalei Culturale Europene Berlin 1988 a fost să utilizeze acest eveniment pentru a celebra cultura europeană în toată diversitatea sa și pentru a promova dialogul și schimbul cultural între Berlinul de Vest și alte orașe europene, chiar și în condițiile diviziunii politice existente. Programul cultural cuprinzător a inclus o gamă largă de evenimente și activități, cum ar fi expoziții de artă contemporană, spectacole de teatru și dans, concerte, proiecții de film, expoziții de arhitectură și literatură, precum și alte manifestări culturale. Un aspect distinctiv al conceptului a fost accentul pus pe dialogul între cele două părți ale Berlinului și pe tema reunificării. Evenimentele au explorat impactul separării și dorința de unitate a orașului, oferind un spațiu de reflecție și dezbateri despre identitatea culturală și socială a Berlinului în acel context. De asemenea, evenimentele Capitalei Culturale Europene Berlin 1988 au evidențiat și promovat artiștii și creatorii contemporani din întreaga Europă. A fost un prilej de a aduce împreună artiști de renume și tineri talente emergente, facilitând schimbul artistic și crearea de noi colaborări între artiștii europeni. În concluzie, conceptul Capitalei Culturale Europene Berlin 1988 a reprezentat o oportunitate deosebită pentru Berlin de a-și evidenția diversitatea culturală și de a promova dialogul și colaborarea culturală într-un moment cheie al istoriei orașului.

Tema principală sau sloganul Conceptului programului Capitalei Culturale Europene Paris 1989 a fost “PARIS, CITY OF LIGHT.” Această temă a pus accentul pe bogăția culturală și artistică a Parisului și pe rolul său ca centru al iluminismului și al inovației în artă și cultură. Programul Capitalei Culturale Europene Paris 1989 a inclus o gamă largă de evenimente și manifestări culturale, care au avut loc în diferite locații din Paris. Expozițiile de artă au ocupat un rol central în conceptul Capitalei Culturale Europene Paris 1989, oferind o platformă pentru promovarea artelor vizuale și a creației contemporane europene. Astfel, expozițiile și evenimentele au prezentat operele de artă celebre, precum și clădirile și monumentele istorice ale orașului, cum ar fi Muzeul Luvru, Catedrala Notre-Dame sau Turnul Eiffel. În plus, conceptul Capitalei Culturale Europene Paris 1989 a fost strâns legat de celebrarea bicentenarului Revoluției Franceze, oferind o oportunitate de a explora și de a reflecta asupra valorilor și moștenirii culturale europene într-un context istoric semnificativ. Un alt aspect important al programului a fost dedicarea sa inovației și experimentării artistice. Parisul a fost recunoscut ca un centru al inovației culturale și a fost promovată prezentarea creațiilor artistice contemporane și a manifestărilor culturale alternative, care au reflectat spiritul creativ al epocii.

Surse: https://www.nytimes.com/1989/03/12/t-magazine/paris-1989-200-years-of-liberte-are-remembered.html

Tema principală sau sloganul Conceptului programului Capitalei Culturale Europene Glasgow în 1990 a fost “CITY OF CULTURE” (Orașul Culturii). Această temă a avut ca scop să sublinieze bogăția culturală și diversitatea artistică a orașului Glasgow, precum și să promoveze participarea și implicarea comunității în evenimentele culturale. Conceptul Capitalei Culturale Europene Glasgow 1990 a avut la bază valorile cheie ale inovației, accesibilității și participării comunitare. Unul dintre aspectele remarcabile ale conceptului a fost accentul pus pe implicarea comunității locale și pe angajamentul față de diversitatea culturală. Glasgow a promovat participarea și accesibilitatea culturală pentru toți cetățenii, indiferent de vârstă, origine sau statut social. S-au organizat evenimente în comunități locale, permițând participarea activă a locuitorilor la experiențe culturale și artistice și promovând interacțiunea culturală. De asemenea, Glasgow a evidențiat și a promovat artiștii și creatorii locali, oferind o platformă pentru expunerea și dezvoltarea talentelor scoțiene. Programul a inclus expoziții de artă contemporană, spectacole de teatru și dans, concerte și alte evenimente care au pus în valoare creația artistică locală și au oferit oportunități de colaborare și schimb de experiență între artiști. Un aspect important al conceptului Capitalei Culturale Europene Glasgow 1990 a fost că a reușit să revitalizeze cartierele urbane și să ofere o nouă viață și destinație zonelor care anterior erau industriale și în dezvoltare (revitalizarea zonelor industriale dezafectate ale orașului și transformarea lor în spații culturale și creative). Această abordare a contribuit la regenerarea urbană și la transformarea imaginii orașului într-un centru cultural și artistic vibrant. Glasgow a găzduit titlul de Capitală Europeană a Culturii în 1990 și a fost primul oraș care a declarat Comisiei Europene că acest titlu ar putea fi folosit nu numai pentru a celebra orașe care erau deja recunoscute ca centre culturale, ci și pentru a ajuta alte orașe să-și dezvolte scena culturală pentru a merge mai departe.

Tema principală sau sloganul Conceptului programului Capitalei Culturale Europene Dublin în 1991 a fost “MINDSCAPE – THE CULTURAL LANDSCAPE OF EUROPE” sau “Peisajul cultural al Europei – Peisajul minții”. Acest slogan a reflectat dorința de a explora diversitatea culturală a Europei și de a evidenția influența peisajului cultural asupra percepției noastre și a propriilor noastre identități culturale. Conceptul Capitalei Culturale Europene Dublin 1991 a fost construit în jurul valorilor cheie ale tradiției, inovației și dialogului intercultural. Programul a inclus o serie de evenimente și activități care au reflectat bogăția culturală și artistică a Dublinului și a Europei. Un aspect distinctiv al conceptului a fost evidențierea tradițiilor literare și a patrimoniului literar al Dublinului. Orașul este cunoscut pentru a fi leagănul unor scriitori de seamă, precum James Joyce și Oscar Wilde. Prin urmare, literatura și evenimentele literare au ocupat un loc central în programul Capitalei Culturale Europene Dublin 1991, incluzând lecturi publice, întâlniri cu autori, festivaluri literare și alte activități legate de literatură. În același timp, Dublinul a promovat și inovația și creativitatea în diverse domenii artistice, precum artele vizuale, teatrul, muzica și dansul. Expoziții de artă contemporană, spectacole de teatru și dans, concerte și festivaluri muzicale au fost organizate pe tot parcursul anului, aducând în prim-plan artiști și creatori contemporani din întreaga Europă. Conceptul Capitalei Culturale Europene Dublin 1991 a acordat, de asemenea, o atenție specială acordată patrimoniului cultural și arhitectural al orașului. Expoziții și activități legate de arhitectură, restaurarea clădirilor istorice și promovarea turismului cultural au contribuit la conservarea și valorificarea moștenirii culturale a Dublinului.

Tema principală sau sloganul Conceptului programului Capitalei Culturale Europene Madrid 1992 a fost “BRIDGING CULTURES” sau, în traducere, “Conectând Culturi”. Conceptul Capitalei Culturale Europene Madrid 1992 s-a axat pe două aspecte principale: istoria și tradiția culturală a orașului și contribuția Madridului la consolidarea legăturilor culturale în cadrul Europei contemporane. Programul a cuprins o varietate de evenimente și activități care au reflectat bogăția culturală și artistică a Madridului și a Europei14. Unul dintre obiectivele majore ale Madridului ca Capitală Culturală Europeană a fost de a deschide porțile culturii pentru toți cetățenii, de la cei mai tineri la cei mai în vârstă. Astfel, au fost organizate activități speciale pentru copii și tineri, ateliere creative și programe educaționale, în vederea implicării acestora în viața culturală a orașului. Madridul a fost recunoscut pentru valorile sale culturale tradiționale, cum ar fi flamenco și spectacolele de coridă, și pentru arhitectura sa remarcabilă, precum Palatul Regal, Muzeul Prado și Parcul Retiro. Prin urmare, evenimentele culturale au evidențiat și promovat aceste aspecte specifice ale culturii spaniole. De asemenea, au fost restaurate și renovate monumente și clădiri istorice, iar expozițiile și evenimentele au avut loc în spații culturale renumite din oraș.

Tema principală sau sloganul Conceptului programului Capitalei Culturale Europene Anvers 1993 a fost “ANTWERP: CITY OF CULTURES” (Anvers: Orașul Culturilor). Programul Capitalei Culturale Europene Anvers 1993, cunoscut sub numele de ANTWERP 9315, a fost un proiect amplu și complex care a promovat arta și diversitatea culturală prin întrebări, explorări și răspunsuri. Proiectul s-a concentrat pe opt programe distincte, fiecare axat pe un sector specific al culturii, inclusiv proiecte istorice, muzică, arte spectacolului, discurs și literatură, arhitectură și dezvoltare urbană, film, fotografie și arte media, artă vizuală contemporană și proiecte de amploare. Expozițiile istorice au adus în prim-plan contribuțiile Anversului la cultura europeană, prezentând lucrări de artă ale unor figuri importante precum Jacob Jordaens și Rubens. Programul muzical a inclus muzică serioasă, dar și influențe culturale diverse, oferind concerte de muzică contemporană și premiere ale unor compozitori locali și internaționali. Artele spectacolului au inclus producții de teatru și dans contemporan, precum și un festival de operă contemporană. Programul Discurs și Literatură a creat publicații și cah-uri pentru a îmbogăți sfera literară și a reflecta asupra urbanității și orașului Anvers. Dezvoltarea urbană și arhitectura au fost abordate în cadrul programului “Open City”, care a încurajat dezbateri și schimburi internaționale pentru a promova o cultură urbană. Evenimentele de amploare au oferit un cadru neobișnuit și atrăgător pentru întâlnirea publicului cu opere artistice interesante. ANTWERP 93 a fost un proiect care a pus arta în prim-plan, a stimulat discuțiile despre rolul artei în societate și a prezentat lucrări contemporane semnificative. Prin acest proiect, Anvers și Flandra au fost promovate pe plan internațional, atrăgând interesul turiștilor și îmbunătățind imaginea orașului.

 Tema principală a fost “Luxemburg – Capitală Europeană a Culturii: Orașul Podurilor”. Aceasta a subliniat importanța și simbolismul podurilor din Luxemburg, care reprezintă conexiuni între diferitele aspecte ale culturii și comunităților din oraș. Sub sloganul „LUXEMBURG 95, ORAȘ EUROPEAN AL TUTUROR CULTURILOR”17, s-a concentrat pe ideea că prin intermediul culturii, identitatea nu este amenințată de deschidere și de schimbul cultural, ci se îmbogățește prin diversitatea de tradiții, expresii și tendințe. Nu există o singură cultură europeană, ci o varietate de tradiții și expresii, iar întâlnirea acestora alimentează o exprimare nouă, inovatoare, fără a afecta personalitățile distincte. Scopul a fost să evidențieze ceea ce unește și ceea ce diferențiază, punând în valoare experiența Luxemburgului, situat la granița dintre lumea romanică și cea germanică, un stat trilingv și cu o populație mare de imigranți, pentru a alimenta dezbaterile despre relația dintre identitate și multiculturalitate. Dintr-un program bogat cu peste o mie de evenimente, subliniem că expoziția cel mai des vizitată (61.969 de vizitatori) a fost „Luxe, calme et volupté”, dedicată operelor majore ale artiștilor postimpresioniști (Renoir, Van Gogh, Monet…), iar expoziția cea mai inovatoare a fost „Main stations”, dedicată artei conceptuale. Festivalul Convenției Teatrale Europene a oferit publicului posibilitatea de a descoperi creațiile teatrale contemporane din peste 20 de țări. Tot în 1995 a luat naștere faimosul festival Live at Vauban. Acest eveniment era animat de vibrații tinere și diverse și găzduia formații rock naționale și internaționale în zonele “Knuedler” și “Zeltstad”. Structura efemeră „Zeltstadt”, instalată timp de 3 luni în inima orașului, a găzduit festivaluri de muzică, festivaluri de rock, festivaluri țigănești și festivaluri de jazz, oferind un spațiu original și prietenos. Evenimentele de vară în aer liber au înregistrat cele mai bune rezultate în ceea ce privește numărul de participanți. De exemplu, 100.000 de persoane au luat parte la sărbătorile Zilei Naționale pe străzile orașului. José Carreras, unul dintre cei mai faimoși tenori ai timpurilor noastre, a susținut un concert la Stadionul Josy Barthel în fața unei audiențe de 15.000 de persoane, pe 28 iunie. În ceea ce privește mega-concertul turneului Voodoo Lounge al trupei Rolling Stones, care a avut loc în Kirchberg pe 27 august, acesta a stabilit recorduri. În acea zi, 60.000 de fani entuziasmați au aplaudat spectacolul exclusiv al lui Mick Jagger & Co, care a durat două ore. Șase ore înainte ca concertul să înceapă, mii de oameni s-au adunat în fața porții de intrare pentru a obține un loc în primul rând. A fost un spectacol extraordinar care a deschis ușa tuturor evenimentelor culturale majore care au urmat și au avut loc în Marele Ducat. Expoziția în aer liber a artistei Niki de Saint Phalle, cusculpturile sale “Nanas” (“fete” în limba franceză informală), plasate în locații strategice din capitală, este greu de uitat. Între 30 mai și 15 septembrie, sculpturile feminine colorate au fost un element vizual special al anului de cultură. Scopul lucrării artistei franco-americană din 1992, cunoscută sub numele de “La Grande Tempérance”, era de a se revolta împotriva unei lumi dominată de bărbați. După încheierea anului de cultură, Luxembourg City a decis să achiziționeze una dintre sculpturile sale, și anume “Doamna albastră cu aripi”, care simbolizează virtutea temperanței. Timp de 16 ani, aceasta a fost amplasată pe Piața Hamilius, în fața vechiului oficiu poștal. Acum se află mândră în parcul Villa Vauban. Oamenii nu au fost întotdeauna de acord cu “fetele” și formele generoase ale lor. Acestea au provocat chiar un scandal în timpul procesiunii Octave din 1995. Autoritățile ecleziastice au cerut ca “Clarice” să fie acoperită în timpul procesiunii finale, pentru a nu irita pelerinii. 18Merită subliniat faptul că ideea de a profita de impactul evenimentului „capitală culturală” pentru a transforma în mod durabil realitatea culturală a țării s-a concretizat prin dezvoltarea extraordinară a structurilor și proiectelor, profesionalizarea activităților și crearea unui număr semnificativ de noi locuri de muncă. În plus, a fost adoptată o lege care vizează protecția socială a lucrătorilor culturali și sprijinirea creației artistice profesionale. Și nu în ultimul rând, Luxembourg, împreună cu regiunile învecinate din Saarland, Lorena, Renania și Valonia, va fi din nou Capitală Culturală Europeană în 2007! Cea mai importantă realizare a acestui an incredibil din 1995 a fost, fără îndoială, că cultura din Luxembourg a câștigat “credibilitate”. Acest lucru s-a aplicat și talentului creativ, organizatorilor și lucrătorilor. Cu toate că echipa a lucrat într-o mare grabă și în condițiile lipsei de infrastructură (nu exista o sală de concerte demnă de numele său, nu exista o sală de muzică amplificată, nu exista un loc dedicat artei contemporane, nu exista experiența evenimentelor în aer liber de amploare), evenimentul a avut succes. Anul 1995 a adus acceptarea clară a ideii că un artist sau un actor cultural poate fi la fel de competent în domeniul său și la fel de respectabil ca orice alt profesionist din alt sector. Succesul evenimentului a determinat și guvernul să se angajeze într-un program amplu de dezvoltare a facilităților culturale în întreaga țară (renovarea Neumünster, construcția Filarmonicii, Rockhal, Muzeul de Artă Modernă al Mareșalului Jean, centre culturale regionale etc.). Suma alocată acestui program nu a mai fost considerată o cheltuială nejustificată. Pe scurt, Capitala Europeană a Culturii 1995 a contribuit la plasarea culturii în centrul inițiativei de dezvoltare a țării, precum și la coeziunea socială, la conviețuire, la dezvoltarea economică și la promovarea națională. Aceasta este o realizare majoră și probabil explică dorința de a aduce următoarele ediții.

Tema principală sau sloganul pentru programul Capitalei Culturale Europene din Copenhaga în 1996 a fost “COPENHAGA – CULTURAmȘI ÎNTÂLNIREA”. Acest slogan reflecta dorința de a promova diversitatea culturală și de a încuraja interacțiunea și schimbul culturalmîntre Copenhaga și restul Europei. Copenhaga 1996 – Capitală Europeană a Culturii19 a abordat un concept diferit față de alte orașemdesemnate în trecut. În loc să încerce să atragă atenția într-o Europă deja bogată în festivaluri de artă, promotorii acestei capitalemculturale au folosit ocazia pentru a investi în viitor, consolidând organizațiile culturale și stimulând interesul local pentru artă. Europa a fost pretextul, dar beneficiarul a fost Copenhaga. Cu toate că Danemarca nu a adus la patrimoniu internațional mai mult decât nume precum Hans Christian Andersen, Kierkegaard și Hamlet, Copenhaga a ales să organizeze anul cultural de jos în sus, începând cu îmbunătățirea orașului și a împrejurimilor sale și aducând ulterior aici unii dintre cei mai mari artiști ai lumii. Copenhaga’96 a devenit un pol al proiectelor discutate de mult timp la nivel local. Anul cultural a oferit renovarea a două piețe urbane mari, restaurarea mănăstirilor, castelelor și clădirilor istorice, înființarea școlilor de film, muzică, teatru și arhitectură pe un fost teren naval și construcția unui nou și impresionant Muzeu de Artă Modernă în suburbiile din Ishoj, având designul semănând cu prora unei nave, creat de Soren Robert Lund. Anul cultural a adus, de asemenea, o atenție sporită asupra creativității daneze în arhitectură, design, fotografie, film, artă contemporană și jazz. Un nou musical, “H. C. Andersen”, compus de un muzician danez popular, Sebastian, a avut un mare succes. Și, desigur, “Hamlet” a fost prezent în mai multe adaptări, în versiunea lui Shakespeare, în opera lui Ambroise Thomas din 1866 și într-un nou balet interpretat de Baletul Regal Danez pe o scenă plutitoare pe șanțul castelului Kronborg din Helsingor (Elsinore). Au impresionat paradele strălucitoare de stele internaționale care au venit aici, deschizând Copenhaga către lume (Teatrul de Dans Wuppertal al lui Pina Bausch și Theatre du Soleil al lui Ariane Mnouchkine, Kurt Masur și Filarmonica din New York, premiera completă a operei „Lulu” de Alban Berg, prezentată pe o scenă temporară în Sala Regală de Mers a Palatului Christiansborg, la invitația Reginei Margareta a II-a a Danemarcei). Anul cultural din Copenhaga ’96 a oferit o multitudine de expoziții și spectacole care au atras atenția asupra creativității daneze și internaționale, în domeniul artelor vizuale, designului, fotografiei, filmului, artei contemporane și jazzului.

Tema principală a fost “Salonic 1997: Întâlnirea Culturilor”. Acest slogan a reflectat bogăția istorică și culturală a orașului, precum și locul său ca centru de întâlnire și interacțiune între diversele culturi și civilizații care au influențat Salonicul de-a lungul timpului. Salonic 1997 – Capitală Europeană a Culturii20 a avut ca obiectiv principal dezvoltarea orașului într-un centru cultural și promovarea infrastructurii culturale. Scopul era de a deveni “metropola Balcanilor”, prin îmbunătățirea infrastructurii culturale a orașului. Dezvoltarea infrastructurii culturale era considerată cel mai important obiectiv, urmat de creșterea profilului internațional, îmbunătățirea infrastructurii non-culturale, dezvoltarea pe termen lung a culturii, consolidarea mândriei și încrederii în sine. Programul cultural oficial a avut loc în întreaga țară și s-a desfășurat pe parcursul întregului an 1997, cu o concentrare mai mare de evenimente în sezoanele de vară și toamnă. Programul a inclus o serie de teme și orientări specifice, cum ar fi “Între Est și Vest”, “Centrul orașului”, “Dimensiunea balcanică”, “Cercul inferiorității”, “Țara martirilor evrei”, “Orașul străinilor”, “Evenimente internaționale”, “Muntele Sfânt”. Programul cultural a implicat sectoare diverse, inclusiv teatru, dans, operă, arte vizuale, film, literatură, arhitectură, muzică, meșteșuguri, patrimoniu, noi media/tehnologie, festivaluri și parade de stradă, gastronomie. Proiectele au vizat și categorii speciale de public, cum ar fi copiii, persoanele cu dizabilități și minoritățile. Au fost organizate peste 1.271 de activități, inclusiv expoziții, spectacole de teatru, concerte de muzică și operă, evenimente literare și conferințe. Unele proiecte remarcabile au inclus expoziția “Comorile Muntelui Athos”, concertul U2 la port, concerte susținute de artiști internaționali precum Rostropovich, Agni Baltsa, Orchestra Gipsy din Budapesta, Filarmonica La Scala, Orchestra Simfonică Kyoto, precum și expoziții de artă semnificative. Evenimentele care au atras cel mai mult interes și atenție publicului au fost expoziția “Comorile Muntelui Athos”, concertul U2, expoziția Caravaggio și festivalurile de carnaval greco-italian și de la Veneția. Pentru dezvoltarea talentelor artistice și a managerilor culturali locali, s-au comandat lucrări noi și s-au organizat ateliere și traininguri speciale. Aproximativ 20% din evenimente și proiecte au fost de origine externă, iar aproximativ 80% au implicat artiști greci, inclusiv colaborări cu artiști din Thessaloniki. Salonic 1997 – Capitală Europeană a Culturii a reprezentat un moment important în dezvoltarea orașului ca centru cultural și a avut un impact semnificativ asupra comunității locale și a prestigiului internațional al orașului. 

Tema principală a fost “Stockholm – Orașul Deschis” și a evidențiat deschiderea și incluziunea orașului Stockholm, care promova diversitatea culturală, dialogul intercultural și accesul la cultură pentru toți cetățenii și vizitatorii săi. Stockholm 1998 – Capitală Europeană a Culturii s-a bazat pe organizarea a peste 1.020 de evenimente care să răspundă la întrebarea “Ce este cultura?”21. Orașul a adăugat aceste evenimente la oferta sa culturală obișnuită pentru a marca anul în care a fost desemnat capitală europeană a culturii. Evenimentele speciale au inclus festivaluri de jazz și marionete, precum și o regată cu vaporașe cu aburi. Pentru a completa aceste evenimente, orașul a inaugurat Muzeul de Artă Modernă, un nou spațiu pentru artele vizuale. Designul modern al clădirii, creat de arhitectul spaniol Rafael Moneo, se potrivește perfect pe insula Skeppsholmen, transformată dintr-o bază navală într-un complex muzeal. Expoziția inaugurală de la Muzeul de Artă Modernă, intitulată “Răni”, a prezentat lucrări semnificative ale a peste 70 de artiști din întreaga lume. Muzeul deține, de asemenea, o colecție permanentă de peste 30.000 de picturi, gravuri și desene de la nume importante ale secolului al XX-lea. În paralel cu expozițiile de artă, Stockholm a găzduit și spectacole de operă, balet și dans contemporan. Pe lângă evenimentele culturale, vizitatorii au putut explora frumusețea orașului și a împrejurimilor
sale. Parcul Eko, prima rezervație naturală dintr-o zonă metropolitană, a oferit posibilitatea de a admira pădurile de stejar vechi de secole și zonele verzi ale orașului. În plus, turiștii au avut ocazia să descopere moștenirea vikingă la Muzeul Vikingilor de pe Insula Bjorko și să facă croaziere tematice în jurul insulei Djurgarden și a parcului Eko. Intenția întregului program a fost de a face ca Stockholm să fie observat22. Locuitorii mândri ai Stockholmului au subliniat rapid
unele dintre lucrurile care fac orașul lor unic. De exemplu, unele dintre cele mai bune zone de pescuit la somon din țară se găsesc în centrul orașului insular, iar apa lacului în majoritatea părților orașului este suficient de curată pentru a fi băută. Apa a jucat un rol important în multe dintre evenimentele verii – fie ca fundal, fie ca element principal – la fel cum este centrală în viața orașului. Stockholm este întins pe 14 insule, situat la locul în care lacul Mälaren se varsă într-un golf al Mării Baltice. Este un oraș frumos, cu 1,6 milioane de locuitori, plin de parcuri, piețe și bulevarde largi. Există numeroase zgârie-nori din sticlă și oțel, dar niciodată nu ești la mai mult de cinci minute de mers pe jos de o zonă medievală sau de o promenadă de-a lungul lacului. Vizitatorii au putut participa
la unul dintre riturile preferate ale Suediei, festivalurile de raci. Pe tot parcursul verii, apele lacului Mälaren au fost pline de bărci în cadrul unei serii de evenimente speciale: un festival cu vaporașe cu aburi, o adunare a navelor înalte și posibilitatea de a călători cu bărci cu vâsle modernizate, care odinioară transportau navetiștii între insule. Apoi a urmat Festivalul Apei – o săptămână de artificii, spectacole de artă bizară și concerte pop. Concerto Borealis a avut loc în luna iunie, când clopotele tuturor bisericilor din centrul Stockholmului s-au alăturat pentru a cânta o piesă special scrisă pentru ele. În zilele în care soarele de vară a fost învins de ploaie, programul Capitală Culturală a oferit multe evenimente interesante în interior: proiecția tuturor filmelor lui Ingmar Bergman (cu
subtitrări în limba engleză) și câteva “neocircuri” asemănătoare celebrului Cirque du Soleil.

În anul 1999, Weimar a fost desemnată Capitală Europeană a Culturii, fiind cel mai mic oraș care, la acea vreme, primea acest titlu și primul situat în fostul bloc estic. Alegerea Weimarului s-a bazat pe importanța sa în istoria culturală germană și europeană, fiind considerat “leagănul clasicismului german”. Orașul a adunat o concentrare impresionantă de personalități culturale, precum Goethe, Schiller, Herder și Wieland, care au pus bazele uneia dintre marile ere ale culturii europene. Weimarul a găzduit o serie de evenimente și jubilee semnificative în anul său de Capitală Europeană a Culturii. Printre acestea s-au numărat aniversările a 250 de ani de la nașterea lui Goethe și 240 de ani de la nașterea lui Schiller. De asemenea, s-au celebrat 80 de ani de la înființarea Republicii de la Weimar și a școlii Bauhaus, precum și zece ani de la reunificarea Germaniei. Aceste evenimente au adus în prim-plan importanța culturală a orașului în istoria europeană și au promovat cultura germană în cadrul Europei. Tema principală a programului a fost “Weimar 1999: Cultură și Creativitate în Inima Europei” și a subliniat rolul Weimarului ca centru cultural și artistic, care a dat naștere mișcării Bauhaus și a fost locul de desfășurare a unor importante evenimente și personalități culturale europene. Programul Weimarului s-a concentrat pe cinci teme generale, precum prezentarea orașului ca un forum pentru arta internațională și un loc modern de întâlnire pentru experiența și experimentarea culturală. Pe parcursul întregului an, s-au desfășurat peste 300 de manifestări culturale diverse, inclusiv întâlniri, expoziții și evenimente artistice. Weimarul a devenit un punct de întâlnire pentru
artiști, savanți, jurnaliști, politicieni și publicul larg, care și-au putut împărtăși ideile despre trecut, viitor și provocările prezente ale Europei. Cu toate acestea, în ciuda eforturilor de a promova cultura și arta, Weimarul s-a confruntat și cu probleme. Un protest public a avut loc împotriva cheltuielilor considerate excesive pentru artă, iar unii cetățeni au considerat instalațiile artistice moderne nepotrivite pentru un oraș cu o tradiție clasică. De asemenea, existau și tensiuni între ideea de a depăși diviziunea dintre cele două jumătăți ale Germaniei și tendința culturală germană de a se considera superioară altor culturi. În ansamblu, anul Weimarului ca Capitală Europeană a Culturii a adus în prim-plan bogăția și diversitatea culturală a orașului, precum și dezbateri și reflecții asupra istoriei sale și a rolului său în Europa contemporană. A fost o oportunitate de a uni trecutul și prezentul, de a celebra realizările culturale și de a promova dialogul și schimbul cultural la nivel european.

Avignon 2000 – Capitală Europeană a Culturii23 s-a axat exclusiv pe tema „Frumuseții”, sub un slogan simplu și complex în același timp – ARTĂ ȘI CREATIVITATE. Peste 70 de artiști din toate colțurile lumii au expus în cadrul a 15 expoziții și au susținut 10 evenimente în centrul orașului, explorând ceea ce înseamnă și poate fi frumusețea. Locul central al atracției a fost Palatul Papilor, unde între anii 1309 și 1377 șapte papi au găsit refugiu după ce au fost nevoiți să se exileze. Expoziția „Frumusețea în decursul secolelor” a putut fi admirată în aproximativ 20 de încăperi ale acestui imens loc, unele dintre ele fiind deschise pentru prima dată publicului. În „Clos des Trams”, 20 de artiști avant-garde au oferit vizitatorilor posibilitatea de a se transforma prin machiaj, coafură sau decorații de păr, totul sub sloganul „corpul ca o operă de artă”. În cadrul proiectului „Laboratorul frumuseții”, 12 muzicieni, artiști și designeri de modă au fost invitați să apară în locuri neobișnuite din oraș. Printre starurile care au venit la Avignon s-au numărat cântăreața islandeză Björk, designerul britanic Alexander McQueen și regizorul David Lynch. Pentru încheierea anului cultural, Avignonul a evocat atât epoca medievală, cât și modernitatea, sub sloganul „Frumusețea orașului”. Înainte de anul 2000, orașul s-a modernizat, iar centrul istoric a fost renovat. Au fost create noi atracții, cum ar fi un parc pentru patinaj și „Pavilio des Saveurs” în „Jardin des Doms”. Designerul de modă Christian Lacroix a decorat străzi, alei și fațadele zonelor în care aveau loc evenimente, adăugându-le o notă personală. Pe lângă programul cultural pentru 2000, în acel an a avut loc și festivalul de teatru deja bine-cunoscut – Festival d’Avignon. Grupuri de teatru din toată Europa au fost așteptate cu entuziasm. De asemenea, cu mare interes s-a așteptat noua producție „Medeea” cu actrița franceză Isabelle Huppert. Avignonul a reușit să creeze un an cultural plin de frumusețe și diversitate, aducând împreună artiști și public într-un mediu în care s-a putut explora și celebra conceptul complex al frumuseții.

Bergen 2000 – Capitala Europeană a Culturii24 a fost un eveniment de amploare desfășurat sub motto-ul “ART, WORK AND LEISURE” în orașul Bergen, situat pe coasta de vest a Norvegiei. Orașul, cu o istorie îndelungată marcată de comerțul și călătoriile internaționale, a fost selectat ca unul dintre “orașele culturii” europene pentru anul 2000 datorită diversității și influențelor culturale semnificative. Anul 2000 a fost marcat de o serie de evenimente și festivități desfășurate în Bergen între februarie și noiembrie. Deschiderea oficială a avut loc într-un cadru festiv de trei zile în centrul orașului (s-au desfășurat festivități în întregul oraș, iar evenimentele principale au avut loc pe piața principală a orașului, “Torgallmenningen”; apoi, instituțiile culturale ale orașului au rămas deschise până târziu în noapte, iar la final a fost sărbătorită ziua culturii pentru copii). Ca parte a festivităților culturale milenare, orașul Bergen a lansat un site web disponibil în limba norvegiană și engleză, ce oferea informații despre evenimente și programe complete, inclusiv link-uri către alte site-uri relevante. Printre evenimentele remarcabile care au avut loc se numără:
• Expoziția “Evidence! Europe Reflected in Archives”, care a prezentat documente din arhivele orașelor Bergen, Helsinki, Reykjavik, Santiago de Compostela, Praga, Cracovia și Bologna. Aceste documente evidențiau asemănările și particularitățile istoriilor acestor orașe europene.
• Expoziția “Time – suspend your flight”, care a expus lucrări de artă axate pe conceptul de timp. Lucrările, care proveneau din perioade istorice diferite, au fost organizate în jurul a cinci teme: Timpul artei, Timpul unui artist, Timpul unei opere de artă, Timpul ca parte structurală a unei opere de artă și Reprezentarea timpului. Printre artiștii prezenți în expoziție s-au numărat Picasso, Christo, Jeanne Claude și Gonzales-Torres.
• Evenimentul “Cyber Couture: Nordic Event”, o expoziție multimedia și colaborativă care a implicat trei orașe ale culturii europene din 2000: Reykjavik, Helsinki și Bergen. Pe parcursul expoziției au fost prezentate lucrări ale unor designeri inovatori tineri din Norvegia, Islanda și Finlanda, cu accent pe tehnologie de vârf, cunoaștere, natură pură, tendințe și intuiție.
• “Zilele de piață tradiționale în Bergen”, un eveniment care a recreat atmosfera animată a trecutului, când pescarii și fermierii vindeau produsele lor la piețele în aer liber. Vizitatorii au avut parte de divertisment de calitate, expoziții, tururi ghidate în port, demonstrații ale vechilor plase de pescuit și prelegeri interesante pe teme conexe. Această piață a fost amplasată pe chei și a avut o desfășurare pe durata întregului an.

Bologna 2000 – Capitala Europeană a Culturii s-a desfășurat sub tema “CULTURĂ ȘI COMUNICARE”25, cu accent pe implicarea tinerilor și oportunitatea de a deschide noi spații culturale. Bologna, cu o populație de aproximativ 400.000 de locuitori, este al șaptelea cel mai mare oraș italian. Plasat de romani în centrul rețelei rutiere imperiale, Bologna a fost întotdeauna un punct de legătură fundamental pentru mobilitatea indivizilor și bunurilor. Astfel, încă de la începuturile sale, Bologna era cunoscută ca “dotta” (învățată) de către anticii romani, când poetul Martialis a definit-o astfel. Bologna a fost centrul dominant al modernizării culturale europene în secolele al XII-lea și al XIII-lea, cu o istorie artistică printre cele mai mari, iar la sfârșitul secolului al XV-lea a devenit un important centru al artei renascentiste. Bologna este sediul celei mai vechi universități europene, care și-a sărbătorit a 900-a aniversare în 1988 și care și-a păstrat prestigiul de-a lungul anilor, fiind printre cele mai mari universități din Italia în ceea ce privește numărul de departamente, institute, muzee și biblioteci. Cu aproximativ 80.000 de studenți (100.000 incluzând campusurile externe) în anul 2000, universitatea era un “oraș în interiorul orașului”, unde 3.500 de profesori ofereau cursuri în 59 de programe de licență și 87 de programe de masterat. Misiunea Bolognei de a transmite cunoștințele în întreaga lume era evidențiată și de numeroasele universități străine care au ales orașul pentru a-și găzdui campusurile externe. Bologna era, de asemenea, sediul unor importante centre de cercetare naționale, inclusiv Consiliul Național de Cercetare. Bologna se mândrea și cu cele 43 de muzee, 14 teatre, 50 de cinematografe și peste 200 de biblioteci. Acest climat intelectual și creativ fertil a fost exprimat și prin producția artistică subterană intensă, cu rezultate foarte pozitive, în special în domeniul muzicii, benzilor desenate, video, teatrului și narativului. Programul cultural creat de Bologna în timpul acestui an de neuitat a cuprins o gamă largă de evenimente, de la artă la teatru, de la comunicare la muzică, de la cinema la filozofie, de la istorie la vin și mâncare. Astfel, s-au desfășurat 995 de proiecte care au implicat 1000 de autorități. În total, au avut loc peste 2000 de evenimente: 940 de concerte și spectacole, 282 de expoziții și instalații, 166 de inițiative editoriale, 288 de convenții și conferințe, 177 de ateliere și seminarii, precum și 14 premiere culturale. Având ca temă comunicarea, administrația s-a dedicat dezvoltării comunicării publice, spiritului pionier de excelență al Universității în știința comunicării și prezenței unui puternic ansamblu de asociații și afaceri active în domeniul multimedia. Acest program a oferit un cadru aplicabil atât celor din afara orașului și regiunii, cât și celor din interior, în contextul rolului strategic central jucat de comunicare astăzi. Festivaluri, expoziții și alte evenimente au fost organizate pentru a atrage atât cetățenii, cât și turiștii în lumea comunicării, profitând de cele mai inovatoare instrumente dezvoltate prin educație științifică. Convențiile și întâlnirile au abordat unele dintre cele mai semnificative probleme teoretice și consecințele practice ale acestora, aducând la Bologna experți în diverse discipline științifice pentru a examina starea artei și a trace linii directoare pentru studiile viitoare.

Bruxelles 2000 – Capitala Europeană a Culturii26 a fost un eveniment deosebit desfășurat în orașul Bruxelles, Belgia. Bruxelles este un oraș aparte datorită statutului său combinat de capitală a Belgiei și de capitală administrativă a Uniunii Europene. De asemenea, referirea la Bruxelles poate să se refere și la Regiunea Bruxelles, care este una dintre cele trei regiuni ale Belgiei. Orașul Bruxelles cuprinde 19 comune, fiecare având propriul său primar și structură administrativă. Această complexitate creează o confuzie considerabilă atunci când se face referire la Bruxelles ca Oraș European al Culturii. Există o complicare suplimentară în faptul că anumite responsabilități în cadrul Bruxellesului sunt complet descentralizate către diferitele comunități lingvistice din Belgia – franceză, flamandă și germană. Belgia are, prin urmare, trei limbi oficiale. Viața culturală din Bruxelles este foarte cosmopolită și multilingvă. Sunt reprezentate peste 50 de naționalități diferite, cu o puternică mixtură între tradițiile latine și germanice. Fiind capitala Europei (pe lângă capitala Belgiei), Bruxellesul are o comunitate internațională relativ mare formată din diplomați, administratori, presă, media și personal de suport, care sunt necesari pentru servirea Uniunii Europene și a altor importante instituții și afaceri internaționale din Bruxelles. Există cu siguranță o diviziune între “rezidenții” Bruxellesului și lucrătorii itineranți care locuiesc în oraș sau în împrejurimi pentru perioade scurte de timp. Tema centrală care a fost aleasă a fost “ORAȘUL ÎNTÂLNIRILOR” – aparent simplă în termeni, dar foarte complexă dacă se încearcă reinterpretația acestei idei în contextul diviziunilor existente în Bruxelles. Programul a combinat importanța și descoperirea memoriei colective a orașului și necesitatea creației contemporane. Bruxelles 2000 a fost conceput ca un vehicul pentru promovarea parteneriatelor și dialogului între diferitele comunități, între artiști și sectoare artistice. S-a acordat o atenție deosebită inovației, experimentului și accesibilității. Prioritatea a fost implicarea comunităților culturale ale orașului într-un proces care să continue și după anul cultural. Programul nu a fost dezvoltat ca un eveniment unic pentru turiști, ci ca începutul unui nou proces de colaborare și de inițiere a unor proiecte pilot dinamice, atât pe scară mică, cât și pe scară mare, în diferite părți ale orașului. Programul a fost dezvoltat în jurul a șase axe tematice principale: Sărbătorirea orașului; Re-imag(in)area orașului; Orașul, un domeniu public; Orașul, un laborator; Orașul și creațiile sale; Orașul și patrimoniul. În general, abordarea nu a fost pur și simplu să “eticheteze” evenimentele existente ca proiecte ale Bruxelles 2000. Proiectele trebuiau să se înscrie în conceptul, tema și metodologiile acordate de Bruxelles 2000. În orice an, în Bruxelles au loc peste 2000 de evenimente culturale. Programul Bruxelles 2000 a fost creat pentru a completa aceste evenimente, dar avea propriul său caracter distinct. Acesta a constat în producții directe ale Bruxelles 2000, coproducții între Bruxelles 2000 și alți parteneri și sprijin acordat partenerilor pentru organizarea propriilor proiecte speciale. Programul cultural al Bruxelles 2000 a inclus 350 de proiecte speciale, majoritatea dintre ele fiind colaborări cu una sau mai multe dintre cele 500 de organizații artistice ale orașului. Câteva exemple de proiecte au inclus: un festival de deschidere la scară largă, Parada Zinneke (cu 3500 de participanți), peste 150 de creații artistice noi (dans, muzică, teatru, arte vizuale, circ nou, film etc.), proiecte de tehnologie nouă, inclusiv Café9.net cu celelalte 8 orașe ale culturii pentru 2000; 25 de programe de rezidență pentru artiști în școli locale, o mare expozițiede tapiserii din secolele al XVI-lea și al XVII-lea de la curtea spaniolă, dar realizate în Bruxelles; o expoziție a 100 de ani de artă contemporană; un proiect de afișe în aer liber numit “Suntem atât de fericiți” și o reflecție detaliată în termeni arhitecturali și culturali a “Muntelui Artelor”, un cartier istoric din centrul orașului. Bruxelles 2000 a gestionat, de asemenea, un mare centru de informare și punct de întâlnire central (Centrul Bruxelles 2000) situat în inima orașului. A existat și un program de dezvoltare a infrastructurii orașului, care a inclus renovarea facilităților culturale, a clădirilor istorice și a spațiilor publice. Aceasta a inclus deschiderea unui muzeu al instrumentelor muzicale, renovarea completă a celei mai mari săli de concerte din oraș și deschiderea unui Centru de Arhitectură în anul 2000. Toate autoritățile publice au colaborat în acest efort de a reînnoi fizic părți ale Bruxellesului. Programul Bruxelles 2000 s-a dovedit a fi un pas semnificativ pe un drum creativ prin unul dintre cele mai bogate, diverse și complexe orașe din punct de vedere cultural din Europa.

 Tema principală sau sloganul pentru Conceptul programului Capitalei Culturale Europene Helsinki 2000 a fost “Sărbătorirea vieții urbane”. Helsinki 2000 – Capitala Europeană a Culturii27 a fost un eveniment deosebit care s-a desfășurat în orașul Helsinki, Finlanda, în anul respectiv. Orașul Helsinki, situat în partea de nord a Europei, a fost selectat ca Capitală Europeană a Culturii pentru a evidenția bogăția și diversitatea sa culturală. Deși mărimea sa era relativ modestă, cu aproximativ 550.000 de locuitori în oraș și un milion în zona metropolitană, Helsinki a fost în plină expansiune și a devenit capitala cu cea mai rapidă creștere din UE. Orașul s-a dezvoltat într-o metropolă în urma secolelor de interacțiune cu culturile din Est și Vest. Fondat de regele suedez Gustavus Vasa în 1550 și devenit capitala Finlandei prin decizia țarului rus Alexandru I în 1812, Helsinki îmbină stilul arhitectural Empire al centrului său monumental, condus de Catedrală, cu fortăreața maritimă Suomenlinna, un monument al dominației suedeze și un sit al patrimoniului mondial UNESCO. Finlanda are încă două limbi oficiale, finlandeza și suedeză, iar în Helsinki, 6% dintre locuitori vorbesc suedeză ca limbă maternă. Orașul a atras și comunități culturale diverse, inclusiv o mare comunitate rusă. În același timp, locuitorii Helsinkiului se remarcă prin valorile lor, incluzând aprecierea naturii și a mediului înconjurător, precum și adoptarea înaltei tehnologii, cu lideri mondiali în utilizarea telefoniei mobile și a internetului. În domeniul cultural, Helsinki a investit într-o infrastructură creativă, incluzând educația artistică a copiilor și susținerea grupurilor de artiști experimentali. Orașul găzduiește numeroase instituții culturale de prestigiu, precum Opera House și Muzeul de Artă Contemporană Kiasma, și este renumit pentru viața sa teatrală vibrantă, având 14 teatre profesioniste și numeroase teatre amator. Scena muzicii clasice finlandeze este recunoscută internațional, oferind numeroase talente, de la dirijori și compozitori contemporani la cântăreți și pianiști de prestigiu. În oraș sunt prezente peste 60 de muzee, dintre care 13 sunt muzee de artă, iar Festivalul Helsinki, desfășurat în fiecare an în luna august și septembrie, este un eveniment cultural major. Programul Helsinki 2000 a fost conceput pentru a aduce îmbunătățiri permanente în calitatea vieții locuitorilor și pentru a spori vizibilitatea internațională a Helsinkiului și a Finlandei ca un centru cultural și al cunoașterii. Programul a inclus aproximativ 500 de evenimente selectate din peste 3000 de propuneri de proiecte. Evenimentele au fost evaluate pe baza inovației, dimensiunii internaționale, potențialului de a reprezenta o investiție în viitor și gradului de participare activă a locuitorilor. Programul a fost structurat în patru categorii de conținut distincte. ANUL COPIILOR a oferit numeroase evenimente dedicate copiilor și familiilor, încurajând educația artistică și exprimarea prin artă. ANUL TUTUROR a inclus evenimente desfășurate în suburbiile orașului, deschise pentru toată lumea. ANUL ARTEI a explorat noi forme artistice și a oferit experiențe atât mici și subtile, cât și de amploare. ANUL INTERNAȚIONAL a prezentat artă și cultură din zona Mării Baltice și din celelalte opt Orașe ale Culturii Europene. Pe parcursul anului, au avut loc numeroase evenimente de succes, iar unele dintre cele mai populare au fost o operă sportivă modernă desfășurată la Stadionul Olimpic și Grădinile de Artă de la Golful Töölönlahti, care au combinat horticultura, arta și gastronomia într-un spațiu anterior abandonat. De asemenea, proiectul Sauna lunii a promovat cultura finlandeză a saunei și a atras atât vizitatori din țară, cât și din străinătate. Tema centrală a evenimentului Helsinki 2000 a fost CUNOAȘTERE, TEHNOLOGIE ȘI VIITORUL. În contextul unei lumi în continuă schimbare, Helsinki a evidențiat importanța cunoașterii și tehnologiei în dezvoltarea culturală și socială. Prin intermediul artelor media, expozițiilor despre tehnologia comunicațiilor viitoare și seminariilor universitare, Helsinki a explorat această temă din diferite perspective. În semn de salut către celelalte orașe culturale partenere, Helsinki a creat lucrarea de artă Kide (cristal), o instalație de sunet și lumină, care a fost prezentată în fiecare oraș participant. Aceasta a accentuat ideea de dialog între indivizi și culturi, promovând schimbul și colaborarea. La sfârșitul anului, Helsinki 2000 a înregistrat un număr impresionant de 5,2 milioane de vizitatori, iar aproximativ 100.000 de persoane au fost implicate activ în organizarea și desfășurarea evenimentelor. Un sondaj realizat printre locuitorii Helsinkiului a arătat că 83% dintre participanți au fost foarte sau destul de mulțumiți de evenimentele la care au luat parte, confirmând succesul și impactul pozitiv al evenimentului Helsinki 2000 – Capitala Europeană a Culturii.

Cracovia 2000 a fost un moment de mare importanță, desfășurat sub tema GÂNDIRE, SPIRITUALITATE, CREATIVITATE28. Acest oraș a oferit rezidenților și vizitatorilor săi un Festival de Cinci Ani, care a început în 1996 și s-a încheiat în decembrie 2000. Cracovia, cu cei aproximativ 800.000 de locuitori, este al treilea oraș ca mărime din Polonia. La sfârșitul secolului al X-lea, Cracovia devenise un important centru comercial și, începând cu secolul al XI-lea, a fost capitala Poloniei până în anul 1609. După distrugerea orașului în urma invaziilor tătare și reconstrucția ulterioară, nu s-au adus schimbări majore. Piața centrală a orașului, recunoscută ca sit al Patrimoniului Mondial UNESCO în 1978, a fost inima orașului timp de opt secole. Cultura orașului Cracovia este un element distinctiv al acestuia. Orașul este locul în care au locuit doi scriitori laureați ai Premiului Nobel. Programul și tema Cracoviei 2000 au fost unice în cadrul Capitalelor Europene ale Culturii din acel an. Programul a inclus evenimente deosebite adresate diferitelor grupe de vârstă și domenii de interes. A fost un caleidoscop de expoziții muzeale, prezentări de artă contemporană, concerte de muzică clasică și pop, spectacole de teatru clasic și avangardist, dans tradițional și modern, întâlniri poetice, conferințe științifice și spectacole în aer
liber. Festivalul a adus în prim plan lucrările maeștrilor artei poloneze din secolul al XX-lea, precum Stanislaw Wyspianski și Tadeusz Kantor (fiind primele prezentări atât de complexe ale operelor lor). Evenimentele muzicale religioase au fost numeroase și diverse, incluzând concerte de muzică ortodoxă și evreiască, precum și seria “Cele Șapte Tradiții” care a prezentat realizările diferitelor tradiții creștine și a dezvăluit chipul multilateral al spiritualității europene și al Cracoviei. Un concept important al festivalului a fost revenirea la rădăcini, ilustrată prin evenimente semnificative precum expoziția “Wawel 1000-2000”, care a ilustrat istoria dealului Wawel și a castelelor și, în mare măsură, a statalității poloneze. Festivalul “Rozstaje” a făcut referire la sursele culturii populare din

Praga 200029 a fost un eveniment cultural important în istoria orașului și s-a desfășurat sub tema PATRIMONIU ISTORIC ȘI CULTURAL. Programul s-a desfășurat în perioada 14 decembrie 1999 – 2 februarie 2001 și a inclus 379 de proiecte selectate din aproximativ 1000 de propuneri. Praga, cu aproximativ 1.250.000 de locuitori, este capitala Republicii Cehe și se mândrește cu un bogat patrimoniu istoric și cultural. Centrul istoric al orașului, caracterizat prin diferite stiluri arhitectonice din mileniul nostru, este inclus în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Orașul găzduiește numeroase muzee, galerii, orchestre simfonice și teatre, iar arhitectura și muzica sunt domeniile culturale dominante. Programul Praga 2000 a inclus 100 de proiecte legate de patrimoniul cultural, inclusiv materiale intelectuale și artistice. Tematica generală a proiectului s-a bazat pe trei mari teme: Povestea orașului; Orașul cu Porțile Deschise; Orașul în care trăim. Acestea au reflectat tendințele contemporane în dezvoltarea culturală a Pragăi. POVESTEA ORAȘULUI a reprezentat o privire asupra trecutului cultural al Pragăi, având o relevanță contemporană în procesul de vindecare după o perioadă de cincizeci de ani în care cultura cehă nu a fost liberă spiritual, iar conexiunile și contextele istorice au fost distorsionate sau ignorate în mod deliberat. ORAȘUL CU PORȚILE DESCHISE a ilustrat rolul Pragăi ca loc de întâlnire și interacțiune între diferite culturi, fiind considerat o intersecție istorică a mișcărilor și influențelor culturale. ORAȘUL ÎN CARE TRĂIM a reprezentat proiecte care au depășit sfera artei și culturii tradiționale, abordând și domenii precum educația, mediu, sisteme de informații și stil de viață. Programul a inclus concerte, expoziții, spectacole de teatru, evenimente literare și științifice, care au acoperit diverse grupuri de vârstă și interese culturale. Praga, prin bogata sa tradiție muzicală și influențele etnice diverse, a atras numeroase figuri importante din trecut și prezent în domeniul muzicii. Praga 2000 a oferit o perspectivă asupra trecutului cultural al orașului, într-o manieră contemporană și relevantă, dar a adus și contribuții la dezvoltarea culturală în domenii precum educația, mediul și stilul de viață. Festivalul a reprezentat o oportunitate de a celebra diversitatea culturală și de a consolida statutul Pragăi ca un important centru cultural european.

Reykjavik 2000 a fost un eveniment cultural important care a avut loc în capitala Islandei când acesta a fost desemnat Capitala Europeană a Culturii. Orașul, situat în extremitatea sud-vestică a Islandei, se remarcă prin mixul interesant între cultura cosmopolită și rădăcinile tradiționale ale unui sat. Cu o populație de aproximativ 170.000 de locuitori, Reykjavík a fost fondat în secolul al IX-lea de către vikingul Ingólfur Arnarson. Orașul este cunoscut pentru izvoarele geotermale care încălzesc locuințele și piscinele în aer liber pe tot parcursul anului. Althingi, parlamentul fondat în 930, este cel mai vechi parlament democratic și reprezentativ legislativ din lume. Reykjavik este centrul cultural al Islandei și găzduiește mai multe teatre profesioniste, o orchestră simfonică, o operă, o companie de balet și un festival de artă prestigios bienal. Artele vizuale sunt bine reprezentate în muzeele de artă mai mari și în nu meroasele galerii și spații de expoziție mai neobișnuite din oraș. În centrul culturii islandeze se află tradiția literară unică. Lucrările literare valoroase ale Europei de Nord, Edda și Sagas, au fost scrise în Islanda în secolele al XII-lea și al XIII-lea, iar islandezii sunt cunoscuți pentru interesul lor pentru lectură și numărul de scriitori în raport cu populația. Programul Reykjavik 2000 a avut ca temă principală “CULTURA ȘI NATURA”, având în vedere legătura strânsă dintre cultura islandeză și forțele naturii. Anul cultural a început pe 28 ianuarie și s-a încheiat simbolic pe 30 decembrie, cu un concert în centrul orașului susținut de 700 de voci. Scopul principal al evenimentului nu a fost să crească numărul de evenimente, ci să sporească calitatea și diversitatea acestora și să deschidă noi uși către peisajul cultural și natural al noului mileniu. Programul a inclus în jur de 300 de proiecte, care au fost împărțite în funcție de elementele arhetipale (foc, apă, pământ și aer) descrise de filozofii antici. Fiecare eveniment a reprezentat într-o formă sau alta energia prezentă în natură. Reykjavik 2000 a pus accent pe participarea și descoperirea culturii în rândul tinerilor, implicând școli, grupuri și organizații care lucrează cu aceștia. Anul cultural a inclus și proiecte din întreaga țară, în care autoritățile locale au abordat tema “cultură și natură”. Programul a evidențiat și aspectul pan-european și internațional al proiectului, prin proiecte de cooperare precum corul Voices of Europe, care a adunat tineri și muzică din cele nouă orașe implicate, și spectacolul muzical Baldur, cel mai mare proiect comun al celor trei orașe nordice. Reykjavik a fost gazda unor numeroase alte proiecte și artiști din celelalte opt orașe implicate, îmbogățind astfel Anul Cultural în Reykjavik.

Orașul, capitala politică și administrativă a Galiciei în nord-vestul Spaniei, este cunoscut pentru drumul pelerinajului Sfântului Iacob și pentru Catedrala care găzduiește relicvele apostolului. Santiago de Compostela, recunoscut pentru caracterul său monumental și istoric, a fost declarat Oraș Artistic-Istoric de către Guvernul Spaniei, Oraș al Patrimoniului Mondial de către UNESCO și a primit numeroase alte premii și distincții. Orașul are o populație de aproximativ 120.000 de locuitori și a oferit un program cultural bogat pe tot parcursul anului. Programul cultural al Santiago de Compostela s-a desfășurat sub tema “EUROPA ȘI LUMEA”31 și a încercat să conecteze culturile europene cu restul lumii prin expoziții, publicații și diverse activități culturale. Această temă a inspirat programe cu conținut universal sau internațional, cum ar fi “Europa Mundi”, “Fețele Pământului”, “Fețele lui Dumnezeu”, “Nouă autoportrete”, “Compostela – oraș virtual” și “Orașul european ca model” etc. Anul cultural a început oficial în Santiago pe 20 ianuarie 2000 și a durat până în decembrie același an. Orașul a avut ca obiectiv principal prezentarea imaginii sale ca oraș istoric și
modern în cadrul acestui an cultural. Unul dintre evenimentele remarcabile ale anului cultural a fost Festivalul Mileniului, care a durat între anii 1998 și 2000. Festivalul a inclus activități din opt categorii diferite: dialog cultural, teatru, culturi mondiale, operă, muzică clasică, dans, jazz și expoziții. Momentul de referință a inclus Festivalul de Jazz Latin și premiera în Santiago de Compostela a filmului “Calle 54” al regizorului Fernando Trueba, laureat al premiului Oscar. Alte evenimente majore au inclus spectacolele regizorului nord-american Robert Wilson “The Days Before: Death, Destruction and Detroit III” și “Persephone”, în prezența sa. De asemenea, compozitorul britanic Michael Nyman și-a prezentat opera “Facing Goya” pentru prima dată în cadrul festivalului. Dintre moștenirile programului menționăm consolidarea orchestrei orașului, Royal Philharmonic of Galicia, care oferă un program stabil de muzică clasică interpretată de muzicieni renumiți. De asemenea, s-a consolidat Școala de Studii Muzicale de Înaltă Performanță, care este legată de orchestră și oferă instruire muzicală tinerilor. Totodată, s-a consolidat activitatea Fundației Eugenio Granell,
care oferă expoziții, vizite ghidate la expoziții, muzică de cameră, teatru, ateliere pentru studenți și grupuri, precum și o multitudine de publicații și cataloage. 

 Tema principală a anului cultural din Rotterdam 2001 a fost “ROTTERDAM, OGLINDA UNEI SOCIETĂȚI NOI”. Orașul a căutat să-și evidențieze diversitatea culturală și să promoveze inovația prin intermediul unei serii de evenimente și proiecte speciale. Unul dintre evenimentele majore a fost “Rotterdam Unlimited”, un festival multicultural care a adus împreună artiști și trupe din întreaga lume. Paradele, concertele, spectacolele de dans și expozițiile de artă au oferit o perspectivă fascinantă asupra culturilor din întreaga lume, aducând în prim-plan diversitatea și bogăția culturală a orașului. Un alt eveniment important a fost “Luna Arhitecturii Rotterdam”, dedicată arhitecturii și inovației în designul urban. Tururile ghidate ale clădirilor remarcabile, conferințele și expozițiile
tematice au oferit participanților oportunitatea de a explora și înțelege evoluția arhitecturală a orașului și impactul acesteia asupra societății moderne. Festivalul de Film Rotterdam a fost de asemenea un punct culminant al anului cultural. Acest festival a adus în prim-plan producții cinematografice inovatoare și de calitate din întreaga lume. Proiecțiile filmelor și întâlnirile cu regizori și actori de renume au oferit o experiență cinematografică deosebită pentru participanți. Rotterdam Dance Festival a completat peisajul cultural din 2001, aducând pe scenă companii de dans de prestigiu din întreaga lume. Spectacolele de dans contemporan și coregrafii inovatoare au fost prezentate în diferite locații, de la teatre tradiționale până la spații neconvenționale, creând o atmosferă vibrantă și captivantă. În plus, în cadrul programului oficial, a avut loc și un dialog între religii. Un aspect remarcabil a fost implicarea unui rabin într-o predică ținută într-o biserică catolică, un preot al bisericii într-o rugăciune într-o moschee și un lider religios islamic într-o prelegere ținută într-o sinagogă33. Aceste acțiuni au subliniat importanța dialogului interreligios și a promovării toleranței și înțelegerii reciproce într-o societate diversă. Aceste evenimente și proiecte au contribuit la transformarea Rotterdamului într-un centru cultural dinamic și divers, care a atras atât localnici, cât și turiști din întreaga lume. Prin tema sa, “Rotterdam, oglinda unei societăți noi”, orașul și-a reafirmat angajamentul față de diversitate, inovație și dialog intercultural, consolidându-și statutul ca unul dintre cele mai importante centre culturale ale Europei. Aceste evenimente majore au atras aproximativ 2.250.000 de vizitatori, dintre care jumătate au provenit din Rotterdam și 12% din regiunea învecinată Zuid. Mulți alți vizitatori au venit din diferite regiuni ale Olandei și din străinătate. Prezența unui număr semnificativ de vizitatori străini a depășit așteptările organizatorilor. În special, expoziția de artă Hieronymus Bosch a atras 220.000 de vizitatori, dintre care 67% au fost din străinătate. Se estimează că vizitatorii evenimentului R2001 au cheltuit în jur de 105 milioane de euro în timpul șederii lor în Rotterdam, în timp ce bugetul pentru Capitala Europeană a Culturii a fost de 24 de milioane de euro. Astfel, Rotterdam 2001 a reușit să-și îndeplinească obiectivul de a fi oglinda unei societăți noi, în care diversitatea culturală, inovația și dialogul intercultural au fost promovate și celebrate într-un mod remarcabil. Prin intermediul evenimentelor și activităților sale, Rotterdam a consolidat poziția sa ca un centru cultural de talie europeană și a demonstrat că poate fi recunoscut ca un oraș cultural în plus față de imaginea sa ca un important centru industrial și portuar.

Porto 2001 a avut un impact major asupra orașului, transformându-l într-un centru cultural activ și cosmopolit, care a făcut o diferență la nivel global. Acest eveniment a fost un punct de cotitură în dezvoltarea orașului și a avut un efect puternic asupra interacțiunii și intersecției publicului. Porto 2001 a fost mult mai mult decât un proiect cultural, devenind o parte esențială a strategiilor de reconstrucție urbană și culturală în orașele deindustrializate din Europa, având implicații semnificative în dezvoltarea pe termen lung a orașului. Tema principală sau sloganul pentru Conceptul programului Capitalei Culturale Europene din Porto în 2001 a fost “PORTO, ORAȘUL DESCOPERIRII”. Acest slogan a subliniat importanța descoperirii și explorării culturale în contextul istoric și contemporan al orașului Porto. Programul a promovat diversitatea culturală, inovația și colaborarea în domeniul artelor și al culturii, aducând în prim-plan patrimoniul cultural bogat al orașului și oferind o platformă pentru schimbul de idei și experiențe între artiști, creatori și publicul larg. Propunerea Porto 2001 a avut câteva obiective principale. În primul rând, s-a evidențiat contribuția instituțiilor educaționale și de cercetare din Porto în domeniul științei și tehnologiei. De asemenea, s-a pus accent pe investiții majore în recuperarea și reconstrucția clădirilor culturale ale orașului. Motivațiile politice au constat în promovarea orașelor de dimensiuni medii ca elemente fundamentale ale cetățeniei europene și în consolidarea coeziunii sociale, pregătind astfel un viitor în care cultura, știința și tehnologia vor juca un rol dominant în oraș. Motivațiile legate de patrimoniu au fost, de asemenea, importante, iar centrul istoric al orașului a primit în 1996 titlul de Patrimoniu Cultural al Umanității UNESCO. Porto 2001 a avut patru domenii principale de acțiune: muzică, multimedia și audiovizual, teatre și festivaluri, precum și intervenții urbane. Acestea au fost zonele principale în care s-au desfășurat activități și proiecte în cadrul evenimentului. Pentru a atinge obiectivele propuse, Porto 2001 a identificat mai multe zone strategice. PROGRAMUL CULTURAL a implicat organizarea de manifestări culturale, implicarea școlilor și asociațiilor, formarea și calificarea profesioniștilor. S-a acordat o atenție deosebită standardelor de calitate în producția culturală, valorificării patrimoniului cultural local, îmbunătățirii contactelor între creatorii culturali locali și străini, prezentării noilor talente creative și extinderii publicului. INFRASTRUCTURA CULTURALĂ a fost, de asemenea, o prioritate, cu accent pe renovarea și construcția de clădiri culturale precum Casa da Música, Palácio/Biblioteca Almeida Garrett, Coliseu din Porto și Centrul Portughez de Fotografie. RECALIFICAREA URBANĂ ȘI DE MEDIU a fost o altă zonă de acțiune importantă, care viza îmbunătățirea spațiilor și promovarea accesibilității și mobilității în centrul orașului prin renovarea străzilor și a grădinilor. O atenție deosebită a fost acordată și CONDIȚIILOR ECONOMICE ȘI DE VIAȚĂ ÎN ORAȘ, cu obiectivul de a crea o imagine de calitate a centrului orașului, de a atrage rezidenții, de a reduce insecuritatea și de a combate deșertificarea nocturnă. Porto 2001 a avut o serie de realizări semnificative. Programul cultural a inclus o varietate de activități în diferite domenii artistice, cum ar fi muzica, teatrul, opera, dansul, audiovizualul, artele plastice, arhitectura, literatura și știința. Au avut loc concerte, expoziții, spectacole de teatru și dans, prezentări de film, lecturi de poezie și multe altele. Activitățile în aer liber au animat centrul orașului, cu spectacole de lumină și sunet, parade și instalații artistice. Campaniile de comunicare au avut succes în extinderea audienței locale pentru cultură și implicarea populației. Porto 2001 a sprijinit, de asemenea, dezvoltarea talentului artiștilor locali prin organizarea de cursuri și coproducții, oferindu-le o platformă pentru a-și prezenta lucrările și talentul. S-a promovat inovația și creativitatea în oraș și regiune, valorificând industriile creative și stimulând colaborarea și transmiterea de cunoștințe între diferite domenii artistice și tehnologice. Îmbunătățirea infrastructurii culturale a inclus construcția clădirii iconice Casa da Música și renovarea altor clădiri culturale importante. Aceste investiții au îmbunătățit calitatea și accesibilitatea spațiilor culturale. Unul dintre rezultatele majore ale Porto 2001 a fost consolidarea mândriei și încrederii rezidenților în orașul lor, transformându-i în curatorii propriei identități culturale și în actori în procesul de transformare al orașului. Atracția turiștilor culturali a crescut, iar Porto și-a sporit vizibilitatea și relevanța la nivel internațional prin comunicarea programului cultural, reînnoirea urbană și infrastructurile culturale.

Bruges era un oraș cu o bogată viață culturală mult înainte de a deveni Capitala Europeană a Culturii (ECC) în 2002. Fondat de vikingi în secolul al IX-lea, Bruges s-a transformat rapid într-un important port internațional de comerț. În secolul al XII-lea, Bruges a devenit un oraș, atrăgând tot mai mulți comercianți din întreaga lume care veneau să-și vândă bunurile și să cumpere celebrele țesături flamande, produse în mai multe orașe, inclusiv în apropiata Ghent. În secolul al XIV-lea, Bruges a devenit un depozit pentru orașele hanseatice din Europa de Nord. De asemenea, țări precum Italia, Germania și Spania aveau propriile reprezentanțe în oraș. Bruges s-a dezvoltat într-un adevărat centru european, unde se vorbeau numeroase limbi și erau disponibile produse exotice. În secolul al XV-lea, economia orașului a început să decline, neputând concura cu portul mai mare din Antwerp și datorită declinului industriei textile. Cu toate acestea, arta și arhitectura au păstrat importanța lor în Bruges, cu construcția de clădiri și biserici impresionante în stil gotic târziu și școala flamandă de pictură producând lucrări deosebite. Până la sfârșitul secolului al XVI-lea, Bruges își pierduse toată puterea sa mare, iar până la mijlocul secolului al XIX-lea devenise cel mai sărac oraș din Belgia. Cu toate acestea, creșterea turismului în secolul al XX-lea a revitalizat orașul, iar patrimoniul său medieval a devenit o nouă sursă de venit pentru “Veneția Nordului”. În plus, noul port Zeebrugge a adus industrii noi și a contribuit la dezvoltarea regiunii. Echipa de proiect BRUGGE 2002 a considerat că titlul de Capitală Europeană a Culturii a fost un succes enorm. Programul a inclus 156 de proiecte și 1227 de activități, la care au participat 1.590.629 de persoane. Aproximativ 9% dintre belgieni au participat la BRUGGE 2002. Potrivit părților implicate, impactul cultural cel mai mare și de lungă durată al BRUGGE 2002 a fost obținut prin proiectele infrastructurale, în special prin repararea monumentelor și crearea de noi clădiri. Tema principală sau sloganul pentru programul Capitalei Europene a Culturii în Bruges în 2002 a fost “BRUGES, ORAȘUL DIVERSITĂȚII ȘI CREATIVITĂȚII CULTURALE”. Acest slogan a reflectat angajamentul Bruges-ului de a evidenția diversitatea culturală și creativitatea ca parte a dezvoltării sale culturale. Prin promovarea acestei teme, Bruges a dorit să atragă atenția asupra moștenirii sale culturale bogate și să creeze o platformă pentru inovație și colaborare în domeniul artei și culturii. În anul 2002, Bruges a oferit oportunități unice de a celebra și promova bogăția sa culturală. Iată câteva exemple de evenimente majore36 care au avut loc în
Bruges în acel an:
1. Festivalul de muzică medievală: Bruges a găzduit un festival de muzică medievală care a adus împreună artiști și interpreți talentați din întreaga Europă. Concertele au inclus reprezentări autentice ale muzicii medievale, cu instrumente tradiționale și voci impresionante, oferind publicului o călătorie fascinantă în trecut.
2. Expoziție de artă flamandă: Bruges este cunoscută pentru bogăția sa artistică și pentru școala flamandă de pictură. Ca parte a programului Capitalei Europene a Culturii, un muzeu special a găzduit o expoziție impresionantă dedicată artiștilor flamanzi celebri, precum Jan van Eyck, Hans Memling și Hieronymus Bosch. Expoziția a prezentat capodopere remarcabile și a atras iubitorii de artă
din întreaga lume.
3. Spectacol de teatru stradal: Străzile pitorești ale Bruges au devenit scena unui spectacol impresionant de teatru stradal. Trupe profesioniste și amatoare de teatru au prezentat piese de teatru, pantomime și spectacole de dans în aer liber. Aceste evenimente au creat o atmosferă vibrantă și au adus împreună comunitatea locală și turiștii într-o celebrare a artei și culturii.
4. Proiecții de filme în aer liber: Ca parte a programului Capitalei Europene a Culturii, Bruges a organizat proiecții de filme în aer liber, oferind publicului o experiență unică de a viziona filme clasice și contemporane într-un cadru pitoresc. Aceste proiecții au atras atât cinefili, cât și localnici și turiști, aducând oamenii împreună în jurul artei cinematografice.
5. Seri de concerte în catedrale: Catedrala din Bruges a fost gazda unor seri spectaculoase de concerte, în care orchestre și coruri remarcabile au interpretat muzică clasică și contemporană. Acustica impresionantă a catedralei a amplificat frumusețea muzicii și a oferit publicului o experiență memorabilă.

În anul 2002, Salamanca, un oraș situat în vestul Spaniei, a primit distincția de a fi desemnat Capitală Europeană a Culturii (ECoC), devenind astfel a treia oraș spaniolă care a primit acest titlu, după Madrid (1992) și Santiago de Compostela (2000)37. Salamanca este recunoscută pentru a găzdui cea mai veche universitate din Spania și pentru numărul mare de studenți, care reprezintă aproximativ o pătrime din întreaga populație a orașului. Acest oraș este de asemenea de o importanță deosebită în dezvoltarea literaturii și arhitecturii spaniole. Programul cultural al Salamancai pentru anul în care a fost desemnată Capitală Europeană a Culturii a inclus 1100 de evenimente, dintre care 800 au fost cu intrare gratuită. Numărul total de vizitatori care au participat la aceste evenimente a fost de aproximativ două milioane. Unul dintre cele mai mari efecte pe termen lung ale programului ECoC al Salamancăi a fost îmbunătățirea infrastructurii culturale. Orașul a început să renoveze și să modernizeze infrastructura culturală odată cu interesul pentru obținerea titlului de Capitală Europeană a Culturii. Printre proiectele majore de infrastructură se numără renovarea străzilor, clădirilor și monumentelor, precum și transformarea centrului orașului într-o zonă pietonală. Unele dintre cele mai notabile proiecte de infrastructură au inclus renovarea teatrului Teatro Liceo, construirea Centrului pentru Arte Interpretative și Muzică, construirea Multiusos “Sánchez Paraíso” (un auditoriu mare pentru concerte și evenimente sportive), construirea Centrului de Artă Contemporană din Salamanca și transformarea unei părți dintr-o fostă mănăstire într-un spațiu de expoziții (Sala de expoziții Santo Domingo). Valoarea totală a investiției în aceste proiecte majore de infrastructură a fost de aproximativ 47 de milioane de euro. Pe lângă îmbunătățirea infrastructurii culturale, programul ECoC a avut și alte efecte pe termen lung pentru Salamanca. Acestea includ crearea de noi organizații culturale care își desfășoară activitatea și după încheierea programului, creșterea numărului de vizitatori atât din Spania, cât și din străinătate, dezvoltarea unei audiențe locale dedicate culturii, crearea de noi proiecte, evenimente și festivaluri, dezvoltarea culturală pe termen lung a orașului și regiunii, dezvoltarea continuă a talentului și carierelor artiștilor locali, consolidarea mândriei și încrederii în oraș și regiune, creșterea profilului internațional al Salamancăi și regiunii înconjurătoare și dezvoltarea unor noi rețele și colaborări în sectorul cultural. Printre tematicile și orientările specifice ale programului se numără “ORAȘUL GÂNDIRII, AL ÎNTÂLNIRILOR ȘI AL CUNOAȘTERII” și
promovarea întâlnirii dintre arta tradițională și cea contemporană, prin organizarea de noi producții de muzică barocă și operă. Programul cultural a inclus o gamă largă de evenimente, cum ar fi serii de opere baroce precum “Theodora” de Handel, “The Fairy Queen” de Purcell și “Antigona” de Traetta, producții de teatru precum “Visul unei nopți de vară”, “Papagali și porcușori de Guineea” și “Vidas y ficciones de la ciudad de Salamanca” (un spectacol clasic în aer liber), spectacole de dans precum “Nobody” și “Soirée Bejart”, expoziții precum “Auguste Rodin” și “Să mănânci sau să nu mănânci sau relația artei cu mâncarea” însoțite de un ciclu de filme la filmotecă și “Tapices flamencos de la catedral de Zamora” expuse în Noua Catedrală. În plus, au avut loc conferințe culturale
susținute de specialiști internaționali, un congres despre opera barocă și s-a publicat o serie de cărți despre orașul Salamanca. Evenimentele care au atras cel mai mare interes și atenție din partea publicului au fost expoziția de sculpturi a lui Auguste Rodin în noua Sală de expoziții Santo Domingo, concertele susținute de Montserrat Caballe și José Carreras, ceremoniile de deschidere și închidere în Plaza Mayor cu spectacole de teatru stradal ale trupei Comediants, acte de circ și artificii, precum și spectacolele de operă “The Fairy Queen”. Nu au fost uitate nici concertele rock susținute de Van Morrison și Oasis. Astfel, programul Salamanca 2002 ca Capitală Europeană a Culturii a adus transformări semnificative orașului în ceea ce privește infrastructura culturală,
dezvoltarea artistică și creșterea vizibilității la nivel internațional, lăsând în urmă un moștenire culturală bogată și durabilă.

 În anul 2003, Graz a fost ales să fie Capitala Europeană a Culturii, un titlu care a adus orașului o mare efervescență și oportunități deosebite. Tema principală a fost “CULTURĂ ÎN MIȘCARE – EUROPA ÎN GRAZ”. Conceptul din spatele acestui program cultural a fost unul inovator, subliniind faptul că cultura este mai mult decât arta în sine. Orașul și-a dorit să implice pe toți locuitorii săi în proiecte culturale și să ofere o definiție largă a culturii, care să cuprindă aspecte ale vieții cotidiene. Astfel, utilizarea spațiului public a devenit o prioritate. Programul cultural al anului 2003 din Graz a fost divers și captivant, cuprinzând o varietate de proiecte care au ilustrat bogăția și diversitatea culturală a orașului. Unul dintre proiectele remarcabile a fost Insula din râul Mur, o creație arhitecturală concepută de celebrul arhitect Vito Acconci. Insula a fost concepută ca o piață a secolului al XXI-lea, oferind un amfiteatru, un loc de joacă și un café. În cadrul proiectului “Acconci pe Mur”, împreună cu alte trei companii de teatru europene, insula a fost transformată într-o Republică pentru zece zile, având propriile sale legi și spectacole neobișnuite. Un alt proiect important a fost Minicosmos03, un program dedicat copiilor, care a inclus o serie de 1.200 de evenimente. Programul a avut un mascotă special numit “Cosmo” și un centru de informare destinat celor mici. Copiii au avut oportunitatea de a se bucura de activități culturale speciale, adaptate nevoilor și intereselor lor. În cadrul programului Graz 2003, s-au organizat și numeroase expoziții tematice. De exemplu, expoziția intitulată Turnul Babel a explorat dezvoltarea limbajului și scrierii, oferind o perspectivă interesantă asupra istoriei comunicării umane. De asemenea, proiectul Mountain of Memories a fost o expoziție impresionantă găzduită în tunelurile dealului Graz (Schlossberg). Această expoziție a prezentat fotografii, documente și obiecte colectate de la locuitorii din Graz, oferind astfel o perspectivă unică asupra istoriei și identității orașului. Programul cultural a inclus și spectacole de teatru și dans, cum ar fi piesa Butterfly Blues, scrisă de Henning Mankell și interpretată de un ansamblu multicultural. Această piesă a abordat teme importante legate de viața și experiența imigranților africani în Europa. De asemenea, s-au desfășurat și manifestări literare contemporane, însoțite de muzică, instalații artistice și stimuli acustici și vizuali. Concertele de muzică contemporană au fost, de asemenea, un punct central al programului Graz 2003. Seria de concerte intitulată “Icons of the XXth century ” a adus în prim-plan opere muzicale contemporane interpretate în noile săli de concerte din oraș, cum ar fi Helmut ListHalle și Opera din Graz. Programul a inclus și evenimente care au adus împreună comunitatea și au susținut cauze importante. Un exemplu notabil este Cupa Mondială de Fotbal pentru Persoane Fără Adăpost, care a adunat 20 de echipe în piața principală a orașului și a atras un număr impresionant de 20.000 de spectatori. Aceasta a fost o oportunitate pentru a aduce atenția asupra problemelor persoanelor fără adăpost și pentru a promova solidaritatea și inclusiunea socială. Pe lângă proiectele culturale, Graz 2003 a marcat și o serie de proiecte de infrastructură importantă. Acestea au inclus construcția Kunsthaus, un muzeu și centru pentru arte contemporane, care a devenit un punct de reper arhitectural și cultural al orașului Graz. De asemenea, s-au construit și alte facilități, cum ar fi Casa Literaturii, Muzeul Copiilor, Stadthalle – un centru dedicat conferințelor și întâlnirilor, precum și Helmut-List Halle, o nouă sală de concerte.

În anul 2004, Genova a fost desemnată Capitală Europeană a Culturii (ECoC), fiind al treilea oraș din Italia care a primit acest titlu,ndupă Florența în 1986 și Bologna în 2000. Genova, un oraș istoric și portuar, este capitala regiunii Liguria. Provincia Genova concentra peste jumătate din populația regiunii Liguria. La sfârșitul anului 2000, numărul locuitorilor era de 904.353, în timp ce orașul Genova avea o populație de 632.366. Populația de imigranți era de aproximativ 15.500, iar rata șomajului în provincie era de 7,2%. Genova era al șaselea oraș ca mărime din țară. Caracteristicile semnificative ale Genovei includ statutul de oraș multicultural, îmbătrânirea populației, amplasarea geografică între mare și munți, declinul industrial începând cu anii ’70, scăderea semnificativă
a populației începând cu anii ’90 și renovarea orașului începând cu anul 2000, odată cu creșterea atractivității Liguriei ca destinație turistică. Motivația principală pentru a deveni Capitala Europeană a Culturii a fost dorința de a reînnoi imaginea orașului și de a crește profilul internațional al acestuia. Obiectivele principale au fost redefinirea identității culturale a Genovei ca un oraș cu multe fețe diferite, unde portul, industria, activitățile turistice și culturale pot coexista, precum și dezvoltarea unei imagini pozitive și atrăgătoare a Genovei la nivel național, internațional și local. Principalele obiective au fost îmbunătățirea infrastructurii culturale prin intermediul unui program cuprinzător de renovare urbană și valorificarea evenimentului pentru a promova o nouă imagine a orașului. Un obiectiv specific a fost atragerea a 2 milioane de vizitatori în oraș în anul 2004. Aceste obiective erau considerate parte a unei perspective mai ample de dezvoltare culturală pe termen lung. Programul cultural oficial s-a desfășurat în limitele orașului, în suburbiile imediat înconjurătoare și într-o oarecare măsură în regiunea mai largă din jurul orașului. Programul a început pe 8/01/2004 și era programat să se încheie pe 31/01/2005. Tema principală a programului a fost “CĂLĂTORIA”: pentru a evidenția bogăția și varietatea expresiei culturale din oraș. Inspirată de trecutul maritim al Genovei, tema poate fi înțeleasă atât în sens fizic – ca un ax Europa-Mediterană, port, centru comercial, imigrație, turism – cât și în sens metaforic, referindu-se la cunoaștere, curiozitate, descoperire și schimbare. Au fost dezvoltate trei linii tematice diferite, fiecare corespunzând unei misiuni, unei expoziții/evenimente și unuia dintre cele trei poluri muzeale. Cele trei teme sunt GENOVA – ORAȘUL ARTEI, GENOVA – CAPITALA MĂRII și GENOVA – ORAȘUL CONTEMPORAN. Cultura a fost definită întrun sens larg, care includea știința, tehnologia și sportul, iar în anul 2004 s-au desfășurat peste 100 de conferințe în Genova. Programul a cuprins numeroase sectoare culturale și a inclus aproximativ 130 de proiecte, cu proiecte speciale dezvoltate pentru copii, școli, persoane cu dizabilități și persoane social dezavantajate. Filozofia din spatele programului a fost de a pune în valoare structurile culturale existente. Evenimentele deosebite din program includ expoziția “Era lui Rubens: Căminele, Patronii și Colecționarii Genovezi”, care a adunat multe lucrări ale lui Rubens ce aparțin colecțiilor private; expoziția “Transatlantici”, care se concentra asupra istoriei vaselor de croazieră transatlantice; Festivalul de Muzică Mediteraneană; expoziția “Arte și Arhitectură 1900-2000”, care investiga intersectarea dintre artiști, regizori, pictori, fotografi și arhitecți; Festivalul Științei, care promova știința prin spectacole, conferințe și expoziții; și un sezon de opere pe tema călătoriei, prezentat de Teatrul Carlo Felice. Programul de proiecte infrastructurale din Genova cuprindea peste 40 de proiecte diferite și includea inaugurarea de noi clădiri culturale, reabilitarea și restaurarea facilităților culturale și non-culturale, dezvoltarea spațiilor publice, iluminatul și semnalizarea, precum și îmbunătățiri în domeniul transportului. Cele mai importante proiecte includ crearea unei rețele de muzee istorice în Via
Garibaldi (restaurarea muzeelor din această stradă), crearea unei rețele la Darsena (Docurile), inclusiv construcția Muzeului Mării și Navigației, muzeul parcului Nervi, care includea restaurarea Villa Serra, restaurarea palatelor Rolli și reconstrucția străzilor și a piețelor (cum ar fi Via Garibaldi, Via Gramsci, Via Cairoli). Majoritatea proiectelor sunt legate de istoria și patrimoniul Genovei, iar anumite zone ale orașului sunt regenerate (centrul istoric și zona de pe malul mării).

 În anul 2004, Lille a fost desemnată Capitală Europeană a Culturii (ECoC), fiind al treilea oraș din Franța care a primit acest titlu, după Paris în 1989 și Avignon în 2000. Lille era capitala regională a regiunii Nord-Pas de Calais și un oraș istoric flamand. În 1966, Comunitatea Urbană (CUDL) a combinat aproximativ 180.000 de locuitori cu cei din 86 de orașe învecinate, creând astfel al patrulea cel mai mare oraș din Franța, “Lille Metropole” (1,2 milioane de locuitori). În anii ’70 și ’80, fabricile de textile și minele de cărbune s-au închis, iar Lille a intrat într-o depresie post-industrială. De atunci, Lille și-a dezvoltat economia prin industria de servicii. Lille era un oraș tânăr, având 42% din Metropole sub vârsta de 25 de ani, și era descris ca fiind multicultural. Motivația principală a orașului de a candida pentru a deveni Capitală Europeană a Culturii fusese de a realiza o regenerare a Lille și a regiunii mai mari și de a transforma imaginea orașului. Retorica se concentrase pe readucerea culorii în Lille și, astfel, transformarea imaginii tradiționale alb-negru a orașului și a regiunii de nord. Obiectivele generale erau de a promova creativitatea și schimbul în întreaga regiune și de a implica întreaga populație pentru a transforma orașul și regiunea. Cuvântul cheie fusese “METAMORFOZĂ” și era perceput în cadrul unui proces de dezvoltare pe termen lung. Obiectivele cheie erau de a promova coeziunea socială și de a spori mândria și încrederea în sine în regiune prin promovarea creativității și a experiențelor culturale. Aducerea artei în stradă, organizarea de festivaluri populare în aer liber și încurajarea întâlnirilor între artiști și public erau toate părți ale strategiei. Programul cultural se desfășura într-o regiune largă transfrontalieră – în Lille și zona metropolitană, în regiunea Nord-Pas de Calais și în orașele din Belgia. Peste 160 de orașe erau parteneri în cadrul evenimentului. Programul oficial începuse în ziua Sfântului Nicolae, pe 6/12/2003, și era planificat să se încheie în noiembrie 2004. Programul includea peste 2000 de proiecte și era împărțit în trei sezoane. Unul dintre principalele obiective ale programului era de a promova “Art de vivre” (Arta de a Trăi) și, în acest sens, cultura primea o definiție largă, care includea, de exemplu, bucătăria, sportul și designul interior. Una dintre temele cheie era cea a metamorfozelor: artiștii, sculptorii și designerii transformau mediul urban pentru a genera percepții noi. De exemplu, gara Lille Flandres era luminată în roz datorită transformării realizate de Patrick Jouin; Pădurea Suspendată de Lucie Lom, atârnată cu capul în jos la doisprezece metri deasupra solului, era instalată în patru orașe din teritoriu, iar patru locații din Lille erau iluminate de artiști în cadrul proiectului “Lumini ale Artiștilor”. Programul includea o serie de 32 de evenimente de weekend numite “Lumi Paralele”, care includeau concerte și evenimente, expoziții, parade și petreceri. Fiecare Lume Paralelă se baza pe un anumit subiect,
care varia de la focalizarea pe New York, China și Jamaica, până la Supă, Acordion și Tango. Un alt element de bază al programului era deschiderea a 12 noi locații în spații unice în întreg teritoriul (3 în Belgia); fostele fabrici și situri istorice erau transformate în “Maisons Folie”, unde artiștii și localnicii se puteau întâlni și simți acasă. Fiecare locație avea facilități specifice, inclusiv o zonă pentru spectacole, un spațiu expozițional, ateliere pentru artiști, o bucătărie, o sală de mese și un spațiu multimedia. Programul reflecta o gamă largă de evenimente, printre care: o retrospectivă importantă a lucrărilor lui Rubens
la Palais des Beaux-Arts; expoziția “Les Afriques”, care prezenta artă contemporană din Africa; expoziția interactivă “Game-On”, care urmărea istoria jocurilor electronice; proiectul “Texto”, două piese legate de activitatea textilă din regiune și “Rendez-Vous Cavaliers”, spectacole artistice în Bassin Minier; noi spectacole de dans modern realizate de William Forsythe și Frankfurt Ballet; “Le Barnum des Postes” – un spațiu temporar cu corturi de circ în care se desfășurau multiple forme de artă, inclusiv muzică, circ nou, spectacole pentru copii; “Fête des Géants” – o întâlnire internațională a uriașilor cu festivități; “La Cité Ideale” – un proiect pentru copii pentru a experimenta noțiunea de oraș ideal; “Droog design” – creatorii tineri dezvăluie noi forme de design, modă, fotografie, arhitectură. În general, evenimentele au atras mai mulți vizitatori decât s-a estimat. Seara de deschidere din 6 decembrie 2003 a atras peste 650.000 de persoane, în timp ce se estimau doar 150.000. În cadrul Lille 2004, autoritățile statale și locale au implementat mai multe programe de planificare urbană, facilități publice și restaurare a patrimoniului. Multe situri istorice au fost restaurate, cum ar fi bisericile din Lille, Hospice Comtesse și Palais Rihour și Rameau. Opera din Lille a fost complet renovată. Au avut loc și renovări ale pasajelor urbane. S-au deschis noi instalații și spații publice, inclusiv cele 12 maisons Folie, Parc de la Deûle și Tri Postal.

Cork, orașul irlandez cu o istorie îndelungată și zbuciumată, a fost desemnat Capitală Europeană a Culturii în 200543. Anul acesta special a adus un val de evenimente și activități care au atras peste un milion de oameni, atenția mass-mediei și oportunități de colaborare internațională în domeniul artistic. Cu o istorie plină de lupte pentru independență și rezistență împotriva ocupanților, Cork a jucat un rol-cheie în mișcarea de eliberare a Irlandei. Orașul a văzut invazii vikinge, schimbări de stăpâni între englezi și irlandezi, dar a rămas mereu un bastion al spiritului de rebeliune. Locuitorii au cultivat o mândrie locală puternică și au dezvoltat un brand numit “People’s Republic of Cork”, care reprezenta o formă amuzantă de independență față de guvernul central. Cu toate acestea, echipa de organizare a Cork 2005, programul pentru Capitala Europeană a Culturii, a dorit să depășească această ideologie separatistă și să creeze un program cultural care să aparțină întregii Irlande, Europe și lumii. Programul cultural al Cork 2005, sub tema principală “ÎNFLORIREA CREATIVITĂȚII”, a inclus peste 240 de evenimente și activități. Oamenii din comunitate au fost implicați într-un proces de selecție a conținutului programului, iar aproximativ 70% din acesta a fost rezultatul ideilor lor. Un obiectiv important al programului a fost producerea de artă de înaltă calitate și construirea de relații cu parteneri internaționali. Astfel, au avut loc evenimente de mare anvergură, precum spectacolul teatral „Relocation”, în care patru companii europene de teatru au prezentat spectacole în diferite locații din Cork, și proiectul „Translations”, în care poeți irlandezi și est-europeni și-au tradus reciproc texte în limba proprie. De asemenea, Cork a găzduit dialoguri și ateliere ale unor practicieni culturali internaționali în cadrul proiectului „Cork Caucus”. În timpul anului, au avut loc expoziții de artă, spectacole de dans (s-a stabilit un record mondial pentru cea mai mare adunare de dansatori ceilí la Ceilí Mór), proiecții de film, evenimente sportive, festivaluri și conferințe. Artiști de renume internațional, precum dansatorul spaniol Sol Picó și laureații premiului Nobel Seamus Heaney, Doris Lessing și Ngugi wa Thiong’o, au participat la evenimentele culturale din Cork. Expoziții de pictură, sculptură și fotografie au fost găzduite de galerii precum Crawford Art Gallery și Lewis Glucksman Gallery. Cork a devenit un magnet pentru vizitatori și a atras atenția publicului prin evenimente unice și impresionante. Printre acestea s-au numărat spectacolele de operă ale lui Andrea Bocelli, expoziția „Airgeadóir” despre istoria meșteșugurilor de argintărie și aurărie din Cork, și cursa de canotaj „Ocean to City”, care a adunat peste 500 de vâslași și 120 de bărci. De asemenea, s-au desfășurat numeroase festivaluri tematice, cum ar fi Cork Jazz Festival, Cork Film Festival și West Cork Chamber Music Festival. În încheierea anului, Cork a pregătit un program special, care a inclus evenimente muzicale, parade și spectacole de artificii. Oamenii au participat la un eveniment intitulat „Journey of Light”, purtând fiecare propria lor lumină prin oraș. Ultima noapte a anului a fost iluminată de un spectacol de artificii fascinant.

Patras, un oraș din Grecia, a fost desemnat Capitală Europeană a Culturii în 2006. Această nominalizare a adus cu sine o serie de evenimente și activități menite să evidențieze diversitatea culturală și artistică a orașului. Tema principală a programului a fost “Patras – Pod spre Cultură”. Acest slogan a fost ales pentru a sublinia angajamentul orașului Patras de a promova diversitatea culturală și de a servi ca un pod către cultură pentru întreaga Europă. Scopul a fost să ofere o platformă pentru promovarea artelor și a patrimoniului cultural în Patras, precum și pentru a încuraja interacțiunea și schimbul cultural între diferitele țări europene. Programul Patras 2006 a fost construit pe mai multe piloni. Începând cu Zilele de Deschidere, au urmat Zilele de Carnaval, care avea deja o tradiție de 170 de ani în oraș. Apoi, au avut loc Zilele Poeziei și Muzicii, unde poeți și scriitori locali, naționali și străini se întâlneau pentru a combina muzica cu poezia. O altă temă importantă a fost Drama Antică și abordările contemporane ale acesteia, care a oferit o platformă pentru dezbateri internaționale despre importanța durabilității teatrului antic. Evenimente majore dedicate artelor spectacolului au fost organizate sub numele de “Călătorind cu… Muzică, Teatru, Dans și Cinema”. O altă temă remarcabilă a fost Religia și Artă, cu accent pe apostolul Andrei, care a trăit în Patras și a fost martirizat. Această temă a avut ca
scop explorarea dimensiunii ecumenice a activității sale. În final, au fost planificate Zilele Artei pentru Copii, un festival artistic complex și educațional pentru copii, precum și Zilele de Închidere (sfârșitul programului cultural prin trei zile de evenimente). Însă, înainte ca Patras să devină Capitală Europeană a Culturii în 2006, Grecia a găzduit Jocurile Olimpice de la Atena în 2004. Acest eveniment major a acaparat atenția și resursele, lăsându-i pe organizatorii culturali în umbra acestui efort considerabil. Acest lucru a dus la subestimarea eforturilor necesare pentru a pregăti un program cultural de o asemenea amploare. Experții au subliniat întrun raport încă din 2004 că un astfel de program trebuia planificat cu mult timp înainte, pentru a putea răspunde cu succes tuturor provocărilor, inclusiv celor financiare. Programul oficial al Patras – Capitală Europeană a Culturii a fost publicat abia în luna martie 2006, (adică la câteva luni după începerea evenimentelor). Prin urmare, proiectele nu au primit atenția cuvenită din partea massmediei, ceea ce a fost un avertisment pentru organizatorii europeni ca, pe viitor, să acorde mai multă importanță comunicării și relațiilor publice descrise în dosarele de candidatură. Deși experții au recomandat retragerea desemnării – retragerea titlului pentru Patras înainte de începerea programului, această recomandare nu a fost luată în considerare, iar programul a avut loc. Astfel, orașul a avut ocazia de a-și evidenția cultura și arta, de a atrage atenția publicului și de a promova diversitatea culturală. Deși au existat provocări și dificultăți în organizarea programului, aceasta a fost o oportunitate unică pentru Patras de a-și arăta potențialul cultural și de a se conecta cu alte orașe europene într-un schimb de experiențe și cunoștințe.

Luxemburgul a fost desemnat Capitală Europeană a Culturii în 2007, cu un program extins în Regiunea Mare a Luxemburgului, care include regiunile învecinate din Lorena (Franța), Renania-Palatinat și Saarland (Germania) și comunitățile francofone și germanofone din Belgia. Tema aleasă pentru acest an a fost “DEPĂȘIND GRANIȚELE” limbii și culturii45. Au fost planificate peste 500 de proiecte pentru a marca acest an special. Fiecare regiune participantă s-a concentrat pe cinci teme principale: Migrații, Cultură și Patrimoniu Industrial, Personalități Europene Remarcabile, Cultură și Memorie și Expresii ale Modernității. Programul cultural a inclus proiecte-cheie, precum expoziția MetaMigrations, deschiderea Centrului Pompidou din Metz și o extinsă expoziție despre Constantin cel Mare în Trier. Unul dintre principalele aspecte ale programului a fost conceptul de “Experiment European”, care a inclus subteme precum “rădăcini”, “frontiere”, “sosire-plecare”, “creație în comun”, “învățare”, “orizonturi noi” și “Europa și lumea”. Proiectele desfășurate în cadrul acestor teme au inclus expoziții istorice, itinerarii culturale transfrontaliere, conferințe interregionale, festivaluri de cinema, muzică și teatru, transmisiuni televizate transfrontaliere, proiecte cu școlile, o celebrare a Tratatului de la Roma și rezidențe artistice. Anul cultural din 2007 a adus împreună cinci regiuni din patru țări diferite, toate având ca scop diversificarea publicului și atragerea unor noi audiențe. Coordonatorii și decidenții evenimentului au fost foarte mulțumiți,
deoarece ediția din 2007 a adus un public nou, mai divers și mai tânăr, interesat de cultură. Luând în considerare entuziasmul publicului pentru diverse forme de cultură și în urma succesului ediției din 1995, Luxemburgul a realizat că era în urma în ceea ce privește infrastructura culturală. Astfel, orașul a decis să îmbunătățească situația și a investit masiv în noi facilități culturale. Pe parcursul celor 12 ani dintre cele două evenimente, peisajul cultural a suferit transformări semnificative, iar bugetul pentru cultură a crescut considerabil. O serie de instituții culturale au fost construite sau renovate în această perioadă, inclusiv Philharmonie (o sală de concerte impunătoare proiectată de Christian de Portzamparc), Muzeul de Artă Modernă Grand Duke Jean (proiectat de arhitectul I. M. Pei) și sala de concerte Rockhal. Alte locații importante au apărut, cum ar fi Muzeul Fortăreței sau Centrul Național Audiovizual, Centrul Sportiv și Cultural Kirchberg (Coque), Centrul Național de Literatură și Muzeul Național de Istorie Naturală (natur musée) și Nationalmusée um Fëschmaart. De asemenea, s-au modernizat și reechipat teatrele naționale din Luxemburg și Esch-sur-Alzette cu tehnologie de ultimă generație. În cadrul programului din 2007, organizatorii s-au concentrat și pe reconvertirea patrimoniului industrial al națiunii. Un punct central al evenimentului a fost zona celor două turnuri rotunde, care erau folosite anterior pentru depozitarea și întreținerea locomotivelor. Aceste clădiri au fost transformate în centre culturale și de evenimente pentru tineret. Anul cultural “Luxemburg și Regiunea Mare, Capitală Europeană a Culturii 2007” a inclus 555 de proiecte și peste 5000 de evenimente în regiune, dintre care 133 au fost proiecte transfrontaliere (împreună cu Sibiu). Bugetul alocat pentru acest an a fost de 45 de milioane de euro, la care s-au adăugat 13 milioane de euro donate de partenerii străini. Această perioadă a fost o oportunitate unică pentru Luxemburg de a-și evidenția cultura, de a atrage atenția și de a promova diversitatea culturală în regiune și în Europa în ansamblu.

Sibiu a fost desemnat Capitală Europeană a Culturii în 200746, alături de Luxemburg. Era un oraș vechi situat la poalele Munților Carpați în centrul României și avea o populație de aproximativ 170.000 de locuitori. Fusese fondat în secolul al XII-lea de coloniști germanici cu rădăcini în regiunea Rinului de Vest. Sibiu a rămas centrul comunității sașilor transilvăneni până în cel de-al Doilea Război Mondial. Cu toate acestea, războiul și sfârșitul comunismului în 1989 au cauzat o emigrare masivă a populației germane. De asemenea, infrastructura orașului s-a deteriorat în perioada comunistă. Cu toate acestea, în ultimii ani, Sibiul și-a reparat infrastructura și a pus mai mult accent pe promovarea originilor sale germane. Economia orașului a crescut datorită turismului și investițiilor străine, în special din partea companiilor germane. Sibiu și-a păstrat poziția de centru regional fundamental pentru administrare, industrie și servicii. Sibiu era un oraș semnificativ, în special în ceea ce privește religia, cultura și învățământul. Orașul era un sediu metropolitan al Bisericii Ortodoxe Române, găzduia două instituții culturale naționale – Teatrul Național Radu Stanca și Muzeul Național Brukenthal – și era locul de studiu pentru aproximativ 30.000 de studenți universitari. Încă dinainte ca Sibiul să primească titlul de Capitală Europeană a Culturii în 2007, exista o activitate culturală bogată în oraș, care atrăgea atât turiști din țară, cât și din străinătate. Exemple de evenimente internaționale cunoscute din Sibiu includeau Festivalurile de Jazz și de Teatru. De asemenea, se aflau în Sibiu Orchestra Filarmonică de Stat, cu sediul în Sala Thalia, și Teatrul Gong, care prezenta spectacole de mimă, teatru de păpuși și spectacole inovatoare pentru copii și tineret. Sibiu a fost primul oraș dintr-o țară non-UE care a primit titlul de Capitală Europeană a Culturii în secolul al XXI-lea, deși România s-a alăturat UE la 1 ianuarie 2007, în aceeași zi în care a început anul Sibiului ca Capitală Europeană a Culturii. Cele mai semnificative motive pentru aplicarea Sibiului au fost dorința de a face orașul mai cunoscut în Europa și dorința de a dezvolta în continuare sectorul cultural al orașului. Aplicația inițială a Sibiului nu prevedea un program cultural extins cu activități clar definite, ci includea în mare parte doar activități pregătitoare legate de infrastructură, precum și teme artistice. Cu toate acestea, la final, programul cultural a constat în aproximativ 867 de proiecte, la care au participat peste un milion de persoane. Tema programului cultural a fost “ORAȘUL CULTURII, ORAȘUL CULTURILOR”, iar ideea principală a fost aceea a interacțiunii și cooperării între diferite culturi, precum culturile române și germane. Un accent cheie a fost folosirea arhitecturii orașului și a spațiului său public – într-adevăr, întregul centru al orașului – ca scenă largă pentru evenimente culturale. Cele trei piețe principale au fost complet renovate și echipate pentru a găzdui evenimente simultan. O astfel de utilizare a spațiului public – în special pentru evenimentele de deschidere și de închidere – a contribuit semnificativ la creșterea participării la cultură și la atragerea atenției mass-media. Cooperarea cu Luxemburg a fost, de asemenea, un element semnificativ al programului cultural, având loc aproximativ 48 de proiecte comune și o publicație specială produsă care detaliază aceste proiecte. Importanța acestei cooperări a fost simbolizată prin redenumirea clădirii care găzduiește echipa de coordonare a Sibiului, drept „Casa Luxembourg”. În plus față de recunoașterea excelenței culturale existente în oraș, “Sibiu – Capitală Europeană a Culturii 2007” a avut ca scop încurajarea dezvoltării și inovației orașului Sibiu prin acțiuni culturale. Programul a fost conceput pentru a promova cooperarea culturală și pentru a sărbători destinul european al Sibiului, prin intermediul unui program cultural cu dimensiune și semnificație europeană. “Sibiu – Capitală Europeană a Culturii 2007” a oferit oportunități pentru includerea socială și coeziunea socială, afaceri, educație, turism, patrimoniu și regenerare urbană la fiecare nivel. Programul a pus cultura în centrul vieții orașului și a căutat inspirație pentru a o impulsiona înainte. O trăsătură cheie a guvernării ECOC din Sibiu a fost programul său de voluntariat. În faza de dezvoltare a ECOC, a existat o recunoaștere a faptului că programul cultural nu ar putea funcționa eficient fără un număr mare de voluntari care să ofere sprijin operatorilor culturali, în special celor care sosesc din altă parte; furnizarea de personal plătit pentru a oferi un astfel de sprijin s-ar fi dovedit prea costisitoare. Voluntarii au îndeplinit o serie de roluri, cum ar fi asistarea operatorilor culturali, furnizarea de suport tehnic pentru evenimente, administrarea și salutarea vizitatorilor. Peste 1200 de voluntari au fost recrutați la nivel local, național și internațional, încurajați de sloganul: „Este normal să fii voluntar”. Inițial, afișele erau cea mai eficientă formă de recrutare, de exemplu, cele plasate la universitățile locale. Alte metode au inclus articole de presă și vizite la universități și licee. Cu toate acestea, coordonatorul programului de voluntariat a raportat că cuvântul în gură a devenit curând mai important, deoarece voluntarii au recomandat programul altora. Voluntarii aveau vârste cuprinse între 11 și 69 de ani și proveneau din medii diverse, inclusiv mulți oameni profesioniști. Cu toate acestea, aproximativ 90% aveau vârste cuprinse între 14 și 30 de ani, dintre care majoritatea erau studenți de liceu sau universități. Mulți dintre acești voluntari sperau să câștige experiență și contacte în sector, în vederea dezvoltării unei cariere în sectorul cultural. Aproximativ 35 de voluntari erau din alte țări, inclusiv patru care au venit din Luxemburg ca parte a programului mai larg de cooperare și 15 care au venit din Japonia pentru a sprijini artiștii japonezi la Festivalul de Teatru. O caracteristică cheie a operațiunii a fost proiectarea rolurilor de voluntari și selectarea și pregătirea voluntarilor pentru a ocupa acele roluri, susținute de o bază de date cu voluntari și posturi de voluntari. A fost elaborată o „descriere a postului” pentru fiecare
rol de voluntar, voluntarii fiind selectați pentru a se potrivi cu acele roluri. Fiecare voluntar a primit un contract care detaliază rolurile și responsabilitățile voluntarului și ale Asociației. De asemenea, a fost oferită de la început formare, care a reflectat cerințele specifice rolului și ale operatorului cultural care ar găzdui voluntarul.

În anul 2008, orașul Liverpool a fost desemnat Capitală Europeană a Culturii. Tema generală propusă pentru Liverpool 2008 a fost “LUMEA ÎNTR-UN SINGUR ORAȘ”49. Abordarea a intenționat să angajeze și să transforme întregul oraș, să se folosească de punctele forte ale tuturor organizațiilor culturale din oraș și să încorporeze cultura în întreaga comunitate, în același timp ridicând profilul extern al orașului. Orașul a dorit să se repoziționeze pe harta culturală a Europei și a folosit anul cultural ca un catalizator major pentru a se dezvolta ca destinație turistică importantă. Obiectivele culturale pentru 2008 (și pentru ceilalți ani tematici care l-au precedat) au fost integrate în strategiile economice și sociale ale orașului. Programul a inclus o mare sărbătoare de deschidere intitulată “Liverpool’s Fanfare for Europe”, extinderea domeniului de acțiune al Bienalei de Artă din Liverpool și organizarea unui festival intitulat “Cities At The Edge”, care a explorat legăturile creative și istorice cu unele dintre celelalte orașe portuare ale Europei. Alte proiecte au inclus un Festival al Luminilor care a adunat comunitățile de diferite confesiuni ale orașului, un Carnaval al Lămpilor și peste 1000 de evenimente organizate de comunitate. Planurile pentru 2008 au inclus, de asemenea, aproximativ 25 de proiecte majore de infrastructură. Acestea au inclus proiecte de înalt profil, precum Arena King’s Dock și construcția celei de-a patra Grădinițe. Pe site-ul său oficial, s-a afirmat încă de la început că s-a depus un efort considerabil pentru a transforma Liverpool dintr-un oraș în declin, un port neglijat, într-un oraș cultural și economic înfloritor care știe să profite la maximum de resursele sale vaste: Un centru al excelenței maritime, culturale și sportive, titlul de Capitală Europeană a Culturii 2008 al Liverpoolului a fost susținut de arhitectura și patrimoniul său de neegalat, inclusiv faimosul waterfront, numit și sit UNESCO al patrimoniului mondial. Acest leagăn al lumii industriale a jucat și un rol important în Anul Marii Britanii 2005, când Sea Liverpool a găzduit începutul cursei de iahturi Clipper Round the World. Arhitectura magnifică a waterfront-ului a fost completată de mai multe clădiri și monumente înscrise în patrimoniu decât orice alt oraș din Regatul Unit în afara Londrei, consolidând reputația orașului ca un loc de adevărată excelență estetică. Liverpool este cunoscut în primul rând pentru The Beatles și moștenirea lor unică s-a putut vedea în întreg orașul. Locuri precum Penny Lane și Strawberry Fields au făcut parte dintr-un traseu turistic popular care a atras mii de fani din întreaga lume. La fel ca comerțul său maritim din secolul al XIX-lea și The Beatles din secolul al XX-lea, titlul de Capitală Europeană a Culturii și statutul de patrimoniu mondial au contribuit la plasarea Liverpoolului pe harta internațională. O retrospectivă a programului50 ne arată că anul a debutat cu “The People’s Opening”, un spectacol impresionant în care au participat peste 38.500 de oameni și care a marcat începutul oficial al celebrărilor din inima Cartierului Cultural al orașului. A fost o reprezentație cu peste 800 de muzicieni, acrobați, elevi și personalități ale scenei culturale locale, inclusiv Ringo Starr. În timpul anului cultural, s-au desfășurat numeroase evenimente importante. Printre acestea s-au numărat “Liverpool The Musical”, care a avut loc la noul Echo Arena Liverpool și a combinat interpretarea live cu filmul într-un mod inovator, prezentând artiști faimoși din Liverpool. Înainte de Ziua Națională a Holocaustului, Liverpool a organizat evenimente speciale pentru a educa comunitatea locală despre pericolele urii și persecuției, cum ar fi Festivalul Anne Frank și expoziția “RESPECtacles”. Un alt moment deosebit a fost British Dance Edition, un eveniment de dans care a adunat peste 490 de promotori din întreaga lume și a inclus spectacole ale a 41 de companii de dans. Teatrul Everyman și Playhouse au prezentat în premieră mondială piesa “Three Sisters on Hope Street”, o adaptare a capodoperei lui Chekov în comunitatea evreiască din Liverpool anilor ’40. De asemenea, Akram Khan a adus în premieră britanică lucrarea sa “Bahok” la Liverpool Playhouse, în colaborare cu Baletul Național al Chinei. Anul cultural a inclus și expoziții de artă remarcabile, precum “Art in the Age of Steam” la Walker Art Gallery, care a prezentat lucrări ale unor maeștri precum Monet, Van Gogh și Hopper, și expoziția “Gustav Klimt” de la Tate Liverpool, care a atras un număr record de 199.068 de vizitatori. Muzica a jucat și ea un rol important în programul cultural. Sir Paul McCartney a susținut un concert memorabil la stadionul Anfield, acompaniat de trupele Kaiser Chiefs și The Zutons, oferind o reprezentație magică cu hituri de succes din perioada The Beatles și din cariera sa solo. De asemenea, Mathew Street Music Festival a adus pe scena orașului mai mult de 95 de trupe din întreaga lume, iar Homotopia, festivalul cultural gay anual al orașului, și-a prezentat cea mai amplă și mai bună selecție de evenimente din istoria sa. Pe lângă acestea, Liverpool a găzduit și alte evenimente impresionante, precum festivalul de coruri Power Plant în Calderstones Park, spectacolul “La Machine” care a adus în oraș o uriașă păianjen mecanic de 15 metri, și premiile MTV Europe Music Awards, care au adunat o pleiadă de superstaruri internaționale. Anul cultural a culminat cu “Transition Light Night”, o seară specială în care toate instituțiile culturale din centrul orașului au rămas deschise până târziu în noapte, ca mulțumire pentru sprijinul acordat pe parcursul întregului an ca Capitală Europeană a Culturii. Prin toate aceste evenimente remarcabile, Liverpool a demonstrat că este un centru vibrant al culturii și artei, cunoscut pentru diversitatea și creativitatea sa, și a consolidat poziția orașului ca destinație culturală de primă clasă în Europa. Pentru Liverpool, una dintre cele mai mari provocări a fost teama că, concentrându-se atât de mult pe atragerea atenției massmediei și pe atragerea turiștilor, orașul ar putea să-și piardă vocea autentică. Existau, de asemenea, pericolele de a pune prea mult accent pe instituțiile culturale deja existente în detrimentul vocilor mai alternative. Dezbaterea erau încă în desfășurare. Se purtau, de asemenea, discuții despre conducerea unui eveniment de acest gen. În Liverpool nu exista un director artistic responsabil cu viziunea pentru anul de Capitală a Culturii. A fost o situație dificilă și a dus la critici în comunitatea artistică de aici și din alte părți ale Europei. Cu toate acestea, alții au susținut că era o împuternicire, deoarece forța orașul să acționeze mai colectiv și a adus în prim-plan conversații interesante cu mai multe grupuri diferite care altfel nu ar fi avut loc.

Stavanger, un oraș-port din sud-vestul Norvegiei, a devenit Capitală Europeană a Culturii în anul 200852. Programul ECoC al Stavanger-ului a implicat și orașul vecin Sandnes, precum și regiunea Rogaland. Stavanger era cunoscut anterior pentru industria sa de export de pește, dar aceasta a intrat în declin în anii ’30. Ulterior, orașul a fost renumit pentru industria de conserve, dar șiaceasta a cunoscut un declin după Al Doilea Război Mondial. Odată cu descoperirea petrolului în Marea Nordului în anii ’70, Stavanger a început să dezvolte industria petrolieră și este cunoscut astăzi drept “capitala petrolului din Europa”. Descoperirea petrolului a contribuit semnificativ la dezvoltarea industrială, economia și populația orașului. Stavanger avea nevoie de lucrători calificați în industria petrolieră și unul dintre motivele pentru care a aplicat pentru titlul de Capitală Europeană a Culturii (ECoC) a fost de a-și crește atractivitatea în ochii lucrătorilor calificați, pentru a-i atrage în Stavanger și în zonele învecinate. Un alt motiv pentru aplicarea la ECoC a fost dorința Stavanger-ului de a diversifica baza sa economică, deoarece în trecut dependența de o singură sursă de venit a condus la perioade economice dificile. Înainte de ECoC, Stavanger avea deja numeroase instituții culturale cunoscute, cum ar fi Sølvberget – un centru cultural axat pe drepturile omului, literatură și libertatea de exprimare. De asemenea,
existau mai multe muzee în Stavanger, precum Muzeul Norvegian al Conservelor, Muzeul de Arheologie și Muzeul Norvegian al Copiilor. Stavanger găzduia, de asemenea, mai multe festivaluri anuale, cum ar fi MaiJazz, festivalul de mâncare Gladmat și Festivalul Internațional de Muzică de Cameră. Cu toate acestea, actorii implicați în ECoC considerau că Stavanger nu era cunoscut în mod deosebit în afara Norvegiei din punct de vedere cultural și că sectorul său cultural nu era suficient de ambițios. Această percepută lipsă de ambiție a fost unul dintre principalele motive pentru care Stavanger a aplicat pentru ECoC, dorind să crească cantitatea, diversitatea și calitatea ofertei culturale în oraș, în Sandnes și în regiunea Rogaland. Viziunea programului a fost “Open Port” (Port Deschis – deschidere către lume). Ceremonia de deschidere a implicat participanți din întreaga regiune, toate municipalitățile fiind invitate să participe la celebrare, care a avut ca temă principală. Sub-temele au fost Ritmuri, Cuvinte și Teme, Lumină și Natură. Stavanger era deja capitala energetică a Europei – acum noua sa putere era cultura! Programul a adunat artiști locali, regionali și naționali. A fost vorba despre explorarea reciprocă a ideilor, dezvoltarea unei noi competențe și excelență, precum și împărtășirea deschiderii, curiozității și aventurii. Începând cu ceremonia de deschidere53, în care au participat artiști din cele 26 de municipalități ale regiunii Rogaland, programul s-a concentrat puternic pe participare – pe aducerea oamenilor împreună peste granițe pentru a împărtăși experiențe noi și pentru a construi viitorul. Viziunea “Port Deschis” a oferit provocări și oportunități pentru toți – de la cei care nu s-au gândit niciodată la ei înșiși ca fiind “creativi”, până la cei pentru care cele mai înalte forme de artă sunt pâinea de zi cu zi. Peisajul a fost, de asemenea, un element cheie – s-a așteptat ceva remarcabil, deoarece artiști internaționali și naționali au colaborat pentru a ilustra natura ca niciodată înainte. Au fost organizate peste 1.000 de evenimente speciale pe tot parcursul anului. Tema generală a candidaturii Stavangerului – “Port Deschis”, putea fi înțeleasă în engleză ca “port deschis” sau în norvegiană ca “poartă deschisă”. Valorile fundamentale ale candidaturii au fost libertatea artistică, diversitatea culturală și coeziunea culturală. Aceste valori de diversitate și deschidere culturală erau evidente deja în structura de bază a programului cultural pentru anul de titlu, deoarece nucleul acestuia era format din patru grupuri internaționale de artiști, fiecare reprezentând diferite forme de artă (dans, teatru, muzică și păpuși) și provenind din diferite țări (Belgia, Israel, Lituania și Africa de Sud). Aceste companii au rămas în Stavanger pe parcursul celor patru trimestre ale anului 2008 și au implicat și locuitorii locali în activități și ateliere și au colaborat cu organizații culturale locale. De fapt, unul dintre principalele obiective ale Stavangerului a fost “de a contribui la stabilirea de rețele durabile în domeniile artelor și culturii”. Cu toate că promovarea dimensiunii europene nu a fost una dintre prioritățile principale ale Stavangerului, programul său cultural poate fi considerat a fi reușit în acest sens în multe privințe. De exemplu, mulți artiști, curatori și companii implicate în programul cultural erau europeni. Un exemplu în acest sens este competiția culinară Bocuse d’Or, care a avut bucătari din mai multe țări europene. Proiectul North Sea este un exemplu de schimb și colaborare europeană între operatorii culturali din Stavanger și Scoția. Această schimbare a implicat vizita a 45 de scoțieni în Stavanger, în timp ce 35 de norvegieni au călătorit în direcția opusă, în estul Scoției. Unul dintre cele mai importante obiective ale programului cultural a fost “asigurarea unei oferte culturale largi și durabile, în special pentru copii și tineri”. Într-adevăr, elevii au fost implicați încă din stadiul de planificare a programului, iar unii dintre aceștia au fost implicați și în comitete. De asemenea, proiectul “Tineret și Migrație” a inclus școli secundare din întreaga Europă și din Statele Unite ale Americii. În plus, în special proiectele legate de peisaj și de spațiul deschis au oferit oportunități pentru persoanele care nu participau adesea la activități culturale, cum ar fi comunitățile izolate din afara Stavangerului și tinerii, să participe. Un exemplu al acestui tip de proiect a fost “Mot Himlaleite”, un eveniment major de dans contemporan, film, muzică, schi extrem și snowboarding în munții Sauda, la care au participat aproximativ 1000 de persoane dintr-un mic oraș cu o populație de doar aproximativ 2000 de locuitori. Mai mult, mulți operatori culturali au raportat că activitățile ECoC au dus la dezvoltarea abilităților și încrederii organizațiilor culturale locale, în timp ce au primit mai multe solicitări decât înainte pentru a organiza activități culturale suplimentare. Unele programe culturale, cum ar fi Stavanger Rock, au continuat după anul de titlu, iar corurile din Stavanger au continuat să lucreze cu dirijori internaționali. Stavanger a creat, de asemenea, o nouă strategie culturală pentru anii 2010-2017 pentru a încuraja activitatea culturală suplimentară. În plus, mulți actori implicați au declarat că programul ECoC a dezvoltat abilitățile și capacitatea Stavangerului, Sandnesului și regiunii Rogaland de a organiza festivaluri și evenimente culturale, în timp ce a dezvoltat și abilități de strângere de fonduri și capacitatea de a crea contracte formale. Datorită ECoC, Stavanger, Sandnes și regiunea Rogaland au acum legături mai puternice cu partenerii internaționali, ceea ce poate contribui la stimularea comunității artistice și a scenei culturale a zonei pe termen lung.

Vilnius, capitala Lituaniei, a devenit Capitală Europeană a Culturii în 2009. Orașul are o istorie bogată și un patrimoniu cultural diversificat. Înainte de Al Doilea Război Mondial, peste 90% din populație erau polonezi și evrei. Apoi, procentul a scăzut la aproximativ 25%, dar urmele vechii culturi Vilnius erau încă vizibile în tot orașul. Centrul istoric al Vilniusului, orașul vechi de 360 de hectare, se numără printre cele mai mari din Europa de Est. În 1994, orașul vechi, unul dintre cele mai mari din Europa, a fost inclus în lista orașelor din Patrimoniul Mondial UNESCO55. Muzeul KGB, amplasat într-o fostă închisoare sovietică, și Castelul Superior din secolul al XIII-lea, care oferă o vedere superbă asupra centrului orașului, sunt alte locuri de vizitat în Vilnius. Unul dintre cele mai populare suveniruri pentru vizitatorii din Vilnius este chihlimbarul baltic.56 Programul național Vilnius – Capitală Europeană a Culturii 2009 a fost implementat în perioada 2008-2010. Scopul programului național Vilnius – Capitală Europeană a Culturii 2009 a fost promovarea dialogului și toleranței în Europa și în alte părți ale lumii, precum și ridicarea culturii ca virtute în societatea modernă și ca forță motrice în dezvoltarea orașului. Acesta a evidențiat Vilniusul ca fiind unul dintre cele mai moderne și dinamice orașe din Europa Centrală și de Est, cunoscut în lume ca un centru cultural contemporan de atracție, cu o identitate unică și evidentă, deschisă ideilor noi și investițiilor. Programul Vilnius – Capitală Europeană a Culturii 2009 a fost intitulat “CULTURE live”. Cuvântul “live” în muzică se referă la o interpretare live. Acesta a fost principiul pe care programul “CULTURE live” s-a bazat. “CULTURE live” este o cultură vie, într-o continuă schimbare și dezvoltare. Este deschisă oricui dorește să creeze, să participe și să se distreze. Programul Capitala Europeană a Culturii a inclus patru teme principale: ARTE EUROPENE, (RE)DESCOPERIREA CULTURII, ISTORIE ÎN DIRECT, OMENIA. Fiecare temă a programului a prezentat de la zeci la sute de evenimente. Sloganul Vilnius – Capitală Europeană a Culturii 2009 a fost “Culture Live”, afirmând că arta și cultura sunt într-o continuă schimbare și dezvoltare, implicând pe toată lumea, fie ei profesioniști în domeniul cultural, admiratori devotați, vizitatori ai orașului sau simpli trecători. Organizatorii Vilnius ECOC au avut și scopul de a încuraja schimbul cultural, promovând cultura și arta altor țări europene în Lituania și viceversa, precum și de a stimula colaborările între operatorii culturali lituanieni și cei din alte țări. Unul dintre cele mai importante proiecte din cadrul Vilnius ECOC 2009 a fost ARTscape58. Acest proiect a adus împreună reprezentanți unici ai artelor vizuale contemporane, jazz-ului și cinematografiei din 12 Capitale Europene ale Culturii, alături de reprezentanții lituanieni din aceleași domenii artistice. Scopul acestui program intensiv, care a durat 18 luni, a fost să construiască legături culturale între fostele, actualele și viitoarele Capitale Europene ale Culturii. Un alt proiect care a promovat diversitatea expresiilor culturale a fost Școala Europeană de Arte. Proiectul a constat în ateliere creative și rezidențe pentru tinerii artiști, precum și proiecte de colaborare între școlile superioare de artă. Atelierele creative și programele de rezidență pe termen lung au acoperit toate domeniile artistice: cinema, media, teatru sau dans, arte vizuale și aplicate, muzică, literatură și traduceri. Tinerii artiști din Lituania și din alte țări au lucrat împreună și au prezentat lucrările lor locuitorilor și oaspeților Vilniusului, iar studenții școlilor de artă au implementat proiecte de colaborare. Au fost create noi filme artistice și documentare și spectacole despre Vilnius, spitalele au fost înnoite cu lucrări create de artiști împreună cu pacienții, studenții au oferit soluții de management și design pentru spațiile publice, iar scriitorii au căutat inspirație în timp ce cutreierau străzile Vilniusului. Școala Europeană de Arte a invitat locuitorii și oaspeții Vilniusului să participe la jocuri artistice, care au introdus noi tendințe artistice, iar echipele de artiști au concurat pentru Premiul Alegerii Publicului. În general, Vilnius – Capitală Europeană a Culturii 2009 a oferit aproximativ 1.000 de evenimente. Unele dintre cele mai mari evenimente au devenit acum tradiții anuale, precum Ziua Muzicii de Stradă și Noaptea Culturii “Let There Be Night”. 

Orașul austriac Linz, cu o populație de aproximativ 200.000 de locuitori, a fost desemnată Capitală Europeană a Culturii (ECoC) pentru anul 2009, alături de capitala lituaniană, Vilnius. Linz avea mai multe obiective pe care dorea să le atingă prin programul ECoC, cum ar fi să se afirme ca destinație culturală credibilă, oferind ceva diferit față de alte orașe austriece, precum Viena și Salzburg. Linz dorea să dezvolte scena culturală locală și să îmbunătățească industria turistică. Alte obiective importante erau creșterea mândriei localnicilor față de orașul lor și stabilirea de conexiuni între operatorii culturali locali, regionali și internaționali, pentru a susține și dezvolta beneficiile dobândite în timpul Linz09.59 Linz a făcut multe pentru a promova dimensiunea europeană și globală în timpul anului în care a deținut titlul, chiar dacă aceasta nu era unul dintre principalele sale obiective. Dovezi ale acestui fapt se regăsesc în programul său60, de exemplu, faptul că artiști din 66 de țări diferite au participat la activitățile Linz09. În Linz s-au desfășurat multe festivaluri și evenimente europene. Unele dintre acestea, precum Festivalul Ars Electronica, erau evenimente organizate și înainte de ECoC în Linz. Alte evenimente, precum al X-lea Festival European de Muzică al Tineretului, au fost evenimente noi, unice pentru Linz. Linz merită, de asemenea, recunoaștere pentru explorarea temelor comune europene, în special perioada nazistă. Explorarea și expoziția trecutului nazist al Linzului este probabil cel mai cuprinzător studiu asupra acestui subiect realizat vreodată de un oraș austriac, iar aceștia au primit multă laudă internațională pentru aceasta. Cu toate că unele persoane au criticat și modul în care Linz a abordat un astfel de subiect delicat, majoritatea părților implicate au considerat că investigarea acestei teme dificile i-a ajutat pe localnici să facă față evenimentelor din trecut. Mai mult, în Linz au fost organizate evenimente care sărbătoreau diversitatea culturală, permițând comunităților etnice diferite să interacționeze între ele. Un exemplu al acestui tip de activitate este întâlnirile interculturale găzduite în Völkergarten (Grădina Poporului), unde oameni din diferite medii culturale și etnice din zona Neustadtviertel a orașului s-au întâlnit și au interacționat. Cu toate că mare parte din oferta culturală din Linz s-a încheiat odată cu încheierea ECoC, a existat o continuare culturală semnificativă. Unele programe inițiate în 2009 au continuat după ECoC, inclusiv Kepler Salon, o serie de dialoguri științifice găzduite în fosta casă a astronomului din secolul al XVII-lea; Turmeremit (Pustnicul din Turn); Next Comic, un festival interdisciplinar de benzi desenate și artă de desen animat, și Pixel Hotel, o rețea de camere de “hotel” nou create în locuri neobișnuite din întregul oraș. Activitățile Hörstadt (Oraș Acustic) merită o mențiune specială. În cadrul acestui program, s-au introdus și aplică în prezent noi abordări în rezolvarea problemelor de dezvoltare urbană, precum poluarea fonică.

Programul pentru regiunea germană, care a început pe 9 ianuarie, a oferit peste 300 de proiecte și peste 2.500 de evenimente – de la deschiderea de noi muzee până la Love Parade – care au avut loc pentru a arăta cum regiunea Europei de cărbune și oțel poate fi și o zonă culturală și turistică unică. Essen și Regiunea Ruhr 2010 au prezentat o serie de evenimente culturale care au avut loc în Essen, Dortmund, Duisburg și Bochum pe parcursul întregului an și care au avut scopul de a diversifica tipul de vizitatori în regiune. Cu 600.000 de locuitori și 5,3 milioane de locuitori în întreaga regiune, Ruhr atrăgea în principal oameni de afaceri.61 Programul Capitalei Europene a Culturii 2010 “Essen pentru Ruhr” a constat din trei teme directoare: mitologia, metropola și Europa. Acestea au fost împletite și înfățișate de disciplinele și domeniile de interes ale imaginii, teatrului, muzicii, limbii, industriilor creative și festivalurilor. Prin intermediul acestor medii, programul a relatat povestea de schimbare. Plecând de la mitologia Ruhrului, programul a dorit să arate nașterea unei noi metropole, una capabilă să miște Europa prin artă și cultură.
• MITOLOGIA RUHRULUI: Ce ne face să fim în mișcare? Aceasta era întrebarea-cheie care stătea la baza programului Capitalei Culturii. Identitatea culturală și patrimoniul cultural al acestei aglomerări erau marcate de mitologia Ruhrului, de cărbune și oțel, de munca grea și solidaritate, de fotbal, desigur, și, mai presus de toate, de diferitele culturi și religii care coexistau în granițele ei. Aprofundând mitologia Ruhrului, programului a plasat Regiunea Ruhr într-un context istoric și a povestit despre rădăcinile sale și
căutarea sa pentru viitor.
• REDESIGNUL REGIUNII: Cum vrem să trăim? Aceasta era o întrebare care îi privea pe toți. Viziunea programului era ca regiunea Ruhr să devină un nou tip de metropolă. La fel cum Europa devenea o unitate formată din multe țări, cele 53 de orașe și municipii cu cei 5,3 milioane de locuitori formau o nouă entitate. După Expoziția Internațională de Construcții Emscher Park, RUHR.2010 era despre îmbunătățirea calității vieții în această aglomerație urbană policentrică. RUHR.2010 a încurajat designeri, planificatori, arhitecți și artiști locali, naționali și internaționali să gândească în afara tiparelor. Exponenții artelor frumoase și ai urbanismului, peisagisticii și arhitecturii colaborau în moduri noi. Străzile dintre orașe urmau să fie transformate în canale de experiențe inspiratoare. Apar noi locuri culturale, iar intervențiile artistice încurajau momentul schimbării.
• DESCOPERIREA IMAGINILOR: Accentul programului de expoziții RUHR.2010, care se mândrea cu diverse proiecte de artă internațională, a fost pus pe imagini istorice, contemporane și nou dezvoltate ale Ruhrului. Scopul a fost de a crea o nouă percepție asupra acestei metropole în curs de dezvoltare. Un mod în care acest lucru s-a realizat a fost prin proiectul integrat de expoziții “Mapping the Region” realizat de cele 20 de muzee de artă din Ruhr, completate de alte 15 expoziții și proiecte fotografice.
• SCENE ÎN SCHIMBARE: În colaborare cu festivalurile, teatrele, facilitățile de producție și instituțiile de învățământ din regiune, RUHR.2010 a invitat artiști și curatori să investigheze cum teatrul și dansul într-o societate modernă urbană pot să rupă barierele dintre clasele sociale, generații, limbi și culturi.
• MUZICĂ VIE: Cu trei rețele extinse de muzică, RUHR.2010 a mobilizat muzicienii și locuitorii din întreaga Metropolă Ruhr. “Un Instrument Pentru Fiecare Copil” a devenit deja cea mai mare inițiativă de educație culturală din țară. !SING și-a propus să încurajeze cel mai natural instrument dintre toate, vocea umană, să se exprime în toate fațetele sale. Și “Proiectul Henze” a adus întregul peisaj muzical împreună pentru a crea noi modalități de acces și angajament cu lucrările colectate ale marelui compozitor contemporan Hans Werner Henze.
• EXPLORAREA LIMBII: Limba a facilitat experiența, dar era la fel de mult influențată de experiență. În Metropola Ruhr trăiau oameni din peste 170 de națiuni și se vorbeau peste 100 de limbi în cadrul acesteia. Programul a creat spațiu pentru toate formele de literatură și toate formatele de prezentare: romane, povești, legende, povestiri polițiste, competiții de poezie, rimă și proză.
• STIMULAREA INDUSTRIEI CREATIVE: Strategia RUHR.2010 a vizat inovația culturală și politică, în special în cadrul “Stimulării Industriei Creative”. RUHR.2010 a încurajat dezvoltarea “Cartierelor Creative” și a structurilor cu impact pe termen lung în toate genurile “Clasei Creative”. Și cu “2010lab”, s-a creat prima platformă de internet și televiziune care se adresa tuturor categoriilor și temelor pentru artiști și minți creative, cu resurse online. Strategiile de finanțare se concentrau pe oameni, piețe și media.
• UN MOMENT DE SĂRBĂTOARE: Oamenii din Metropola Ruhr știau să se distreze, și literalmente milioane de oameni au participat la festivaluri precum “ExtraSchicht”, “Bochum Total” sau “Loveparade”. Aceștia au sărbătorit ceea ce unea și anima orașele dintre râurile Ruhr și Lippe. Cel mai mare festival a fost organizat în iulie 2010, când autostrada A40/B1, de la Dortmund la Duisburg, a fost transformată într-o masă lungă care aducea împreună culturi, naționalități și generații diferite, generând un momentul emoțional în care Metropola Ruhr a devenit cu adevărat stabilă.
• MIȘCÂND EUROPA: Cum arătă viitorul nostru? Uniunea Europeană era profund înrădăcinată în regiunea Ruhr, nu în ultimul rând  datorită rolului major pe care Ruhrul l-a jucat în crearea și funcționarea Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (CECO), predecesoarea Uniunii Europene. Experiența Ruhrului de 150 de ani de imigrație i-a conferit o scânteie vitală. Cu TWINS ca cel mai mare proiect de orașe gemene din istoria Europei și MELEZ ca festival și laborator al diversității culturale, RUHR.2010 evidenția ambele aspecte ale identității europene: internaționalitatea și interculturalitatea. Reflecția științifică și privirea spre deceniile viitoare a fost o parte vitală a țesăturii anului Capitalei Culturii, cu scopul de a explora oportunitățile culturale ca motor al dezvoltării sociale europene și de a găsi strategii eficiente pentru realizarea acestuia.6

În 2010, Istanbul a devenit una dintre cele trei Capitale Europene ale Culturii (ECoC)63. Motivația programului ECoC pentru Istanbul nu a fost să atragă turiști sau să pună orașul pe hartă, ci să dezvolte sectorul cultural contemporan și industriile culturale și creative. Obiectivele implicite ale programului au inclus generarea de energie transformatoare și construirea de capacități, restaurarea patrimoniului cultural și industrial, abordarea dimensiunilor urbane și culturale ale cetățeniei și funcționarea ca un pod care leagă Europa de Estul său. Programul cultural al Istanbulului a fost organizat în jurul a patru elemente cheie: pământ, aer, apă și foc. Fiecare element a fost asociat cu un anotimp și a avut un scop specific în cadrul programului. De exemplu, “Pământ – Tradiție și Transformare” a pus accentul pe istorie, tradiții și patrimoniu cultural, în timp ce “Aer – Trimis din cer” s-a concentrat pe bogăția spirituală a orașului. “Apă – Orașul și Marea” a adus împreună culturi diferite din Europa, iar “Foc – Forjând pentru viitor” a promovat proiecte orientate spre dezvoltarea durabilă și renovarea urbană. Unul dintre succesele majore ale programului a fost restaurarea și renovarea patrimoniului cultural și industrial (au fost restaurate și renovate peste 130 de situri culturale), inclusiv a siturilor din Patrimoniul Mondial UNESCO (Zidurile de Apărare ale lui Teodosiu, Cartierul Zeyrek, Cartierul Süleymaniye și Parcul Arheologic Sultanahmet). De asemenea, s-au organizat sute de evenimente culturale în Istanbul și colaborări cu artiști și operatori din
numeroase țări. Prin programul ECoC, Istanbulul și-a consolidat poziția ca destinație culturală vibrantă în Europa și a stimulat interesul localnicilor pentru evenimentele culturale. De asemenea, cooperarea interculturală a contribuit la punerea în legătură a diferitelor grupuri culturale și etnice, sărbătorind diversitatea culturală. Cu toate că programul ECoC din Istanbul a avut unele slăbiciuni în ceea ce privește coerența artistică și direcția generală, implementarea a fost un succes. Au fost implementate 586 de proiecte culturale, inclusiv concerte, spectacole de teatru, conferințe, ateliere, expoziții, publicații, festivaluri și proiecții de film. De asemenea, au fost restaurate și renovate peste 130 de situri culturale. Unul dintre principalele obiective ale Istanbulului 2010 a fost crearea de conexiuni între Istanbul, Turcia și restul Europei prin colaborare culturală și experiențe comune. Programul a inclus colaborări cu artiști și operatori din numeroase țări. A existat o cooperare notabilă, în special cu celelalte orașe titularizate pentru 2010. Mulți artiști turci au participat la evenimente în celelalte
orașe ECoC, iar filme din Essen și regiunea Ruhr și Pécs au fost prezentate în Istanbul. De asemenea, au existat numeroase colaborări între diferite orașe din Europa. “41°-29° Istanbul Network”, de exemplu, a fost format din 15 orașe din Europa care au creat posibilități de colaborare interculturală între tinerii artiști. În plus, multe dintre cele 39 de municipalități din Istanbul au participat pentru prima dată la proiecte de colaborare culturală cu orașele surori din Europa și din restul lumii. În plus, diversitatea culturală a Istanbulului a fost sărbătorită, de exemplu, prin activități culturale comune între diferitele grupuri culturale și etnice, cum ar fi comunitatea majoritară musulmană și minoritățile evreiești, grecești și armene și alte grupuri mai mici. Unul dintre obiectivele inițiale ale aplicației ECoC pentru Istanbul a fost “generarea de energie transformatoare și construirea de capacități” pentru dezvoltare. Cu toate acestea, structura guvernării a slăbit viziunea artistică generală și direcția ECoC și nu a facilitat formularea și urmărirea unei viziuni artistice unice și coerente. Cu toate acestea, în ceea ce privește dimensiunea, amplitudinea și diversitatea evenimentelor implementate, Istanbulul din 2010 poate fi considerat un succes, în ciuda acestor slăbiciuni în ceea ce privește coerența artistică generală. În total, au fost implementate 586 de proiecte în perioada 2008-2011. Aceste proiecte (precum și cele
șapte proiecte suplimentare care au purtat, de asemenea, logo-ul ECoC) au implicat producția a aproape 10.000 de activități distincte, inclusiv: 1598 de concerte; 1127 de spectacole de teatru; 1201 conferințe sau seminarii; 735 de ateliere; 763 de expoziții; 336 publicații; 350 lecturi literare; 52 de festivaluri; 500 de proiecții de film.

În anul 2010, orașul maghiar Pécs a fost desemnat una dintre cele trei Capitale Europene ale Culturii (ECoC), alături de Essen și Istanbul. Pentru Pécs, acest titlu a reprezentat o oportunitate de dezvoltare și transformare a orașului. Unul dintre aspectele cheie ale proiectului a fost dezvoltarea infrastructurii, cu investiții majore în diverse proiecte. Printre acestea se numără Centrul Regional de Bibliotecă și Cunoaștere Sud-Transdanubian, revitalizarea spațiilor publice și parcurilor, construcția Centrului Kodály (sala de concerte), reconstrucția străzii Muzeului și a Cartierului Cultural Zsolnay. Costul total al acestor proiecte s-a ridicat la aproximativ 140 de milioane de euro. De asemenea, obținerea titlului de ECoC a contribuit, cel mai probabil, la accelerarea construcției autostrăzii care leagă Pécs de Budapesta, sporind astfel accesibilitatea orașului pentru vizitatori. Candidatura Pécsului66 pentru titlul de Capitală Europeană a Culturii a pus în centrul atenției câteva tematici importante. Acestea includ decentralizarea culturală, oferirea de oportunități egale pentru minorități, valorificarea patrimoniului cultural din perioada socialistă, integrarea artei din Europa Centrală și de Est în rețeaua internațională a instituțiilor culturale și pe piața culturală globală, relația dintre subculturile tinerilor și cultura europeană de elită, experiența europeană în planificarea urbană culturală, construcțiile culturale ale “Estului” și “Vestului”, precum și dinamica centru-periferie în cultura europeană. Proiectele cheie derulate în cadrul programului ECoC au avut ca scop atingerea acestor obiective. Astfel, s-au dezvoltat clădiri și facilități culturale importante, cum ar i Centrul Muzical și de Conferințe, Cartierul Cultural Zsolnay, un spațiu expozițional amplu rezultat din reconstrucția unei clădiri baroce și Centrul Regional de Bibliotecă și Informare. De asemenea, s-au revitalizat piețele publice și parcurile, conferind orașului un aer proaspăt și atrăgător. Titlul de Capitală Europeană a Culturii a avut o serie de impacte pozitive asupra orașului Pécs. Pe de o parte, a contribuit la dezvoltarea industriilor creative și turismului, generând noi locuri de muncă și ajutând regiunea SudTransdanubiană să depășească stagnarea economică. Pe de altă parte, a adus o schimbare de paradigmă în mentalitatea localnicilor și a instituțiilor culturale, pregătindu-le pentru provocările actuale, cum ar fi intrarea în arena internațională și adaptarea la noile forme de comunicare digitală. De asemenea, titlul de ECoC a contribuit la menținerea tinerilor talentați în Pécs și la consolidarea identității regionale deschise a Sud-Transdanubiei. Prin intermediul colaborărilor internaționale și a integrării culturilor balcanice, Pécs a devenit un oraș cu o reputație internațională, în timp ce consolidarea infrastructurii și dezvoltarea centrelor inovatoare au contribuit la crearea unui hub regional în Europa Centrală și de Est. Experiența Pécsului ca Capitală Europeană a Culturii în 2010 a fost nu doar o reușită locală, ci și un exemplu de evoluție a decentralizării culturale în Europa și dezvoltarea centrelor regionale. Prin punerea în aplicare a proiectelor ambițioase și prin implicarea comunității locale și a partenerilor internaționali, Pécs a demonstrat că cultura poate fi un motor puternic de transformare și dezvoltare urbană. 

În anul 2011, orașul Turku a fost desemnat Capitală Europeană a Culturii67, iar programul desfășurat în acea perioadă a oferit o varietate de evenimente și activități culturale, atât majore, cât și intime, pentru a construi spiritul comunității. Programul a adus întâlniri surprinzătoare în viața de zi cu zi, experiențe culinare, exerciții fizice și bunăstare. Talente și artiști de top, atât internaționali, cât și din Turku, au fost prezenți în cadrul programului. Acesta a fost un amestec între știință și artă, o convergență a unor perspective creative din domenii și oameni diferiți. Programul s-a concentrat pe trăiri și experiențe. Programul Turku 2011 a fost divizat în cinci teme individuale, care au reprezentat diferite aspecte ale programului. Aceste teme au reflectat varietatea și
diversitatea programului, precum și modul în care diferite domenii artistice s-au unit. Transformările din 2011 au adus cultura în viața de zi cu zi și au facilitat accesul la experiențele culturale. Lansările din 2011 au oferit evadări mici și mari din viața obișnuită și au evidențiat aspectele culturale cheie ale Turku-ului. Explorările în arhipelag din 2011 au prezentat natura marină a Turku-ului în cadrul arhipelagului, Mării Baltice și râului Aura. Personalul din 2011 s-a axat pe problemele actuale legate de minte, identitate și auto-cunoaștere. Amintirile și adevărurile din 2011 au provocat discuții despre istoria extinsă a Turku-ului prin intermediul amintirilor și poveștilor. Programul Turku 2011 a inclus evenimente urbane, expoziții și arte vizuale, design, arhitectură și meșteșuguri, teatru, dans, circ și spectacole, cinema, animație și artă media, literatură și artă literară, activități dedicate copiilor și tinerilor, precum și cercetare și dezvoltare. Cultura a contribuit la creșterea bunăstării și a făcut din Turku un oraș mai interesant și mai internațional, introducând orașul în atenția vizitatorilor noi, sprijinind domeniile creative și de afaceri și făcându-i pe locuitorii Turku-ului mândri de locul lor de origine. Statutul de Capitală Europeană a Culturii a fost cel mai important eveniment care s-a întâmplat în Turku în decenii, iar anul Capitală a Culturii a evidențiat întreaga Finlandă. Programul Turku 2011 a depășit anul Capitală a Culturii, având ca scop crearea de impacturi pe termen lung. Programul, care se bazează pe cooperare, a creat noi colaborări și rețele pentru viitor. Pe lângă artiști, sute de voluntari, școli, centre de îngrijire a copiilor, industria și comerțul din regiunea Turku, universități și instituții de învățământ, precum și o gamă largă de organizații și actori culturali au contribuit la program. Anul Capitală a Culturii a fost construit cu sprijinul administrațiilor locale și a altor orașe din regiune. Contribuția a implicat mii de persoane, de la locuitorii obișnuiți ai Turku-ului până la artiști de top internaționali. Turku a valorizat, de asemenea, cooperarea cu celălalt oraș Capitală a Culturii din 2011, Tallinn. Cele două orașe au avut aproximativ zece proiecte comune, dorind să atragă atenția asupra statutului regiunii Baltice la nivel european. Programul Turku 2011 a oferit Europei modalități noi de lucru, inclusiv o strânsă cooperare între cultură și știință. Cercetătorii au participat la dezvoltarea evenimentelor și la evaluarea impactului acestora. Întregul proces a fost studiat și evaluat prin cercetări ulterioare efectuate de Universitatea din Turku până în anul 2016. Moștenirea europeană a Turku va include, de exemplu, diferite modele de utilizare a culturii și artei pentru creșterea bunăstării. Programul Turku 2011 a inclus aproximativ 150 de proiecte de diverse dimensiuni. Trei din patru proiecte au fost selectate pe baza unei aplicații deschise, reflectând principiile de bază ale procesului Turku 2011: deschidere și participare largă. Conținutul programului a fost structurat în jurul celor cinci teme individuale, care au reflectat diferitele perspective din cadrul programului și au avut la bază caracteristicile distinctive ale culturii Turku-ului și Finlandei. Dorința de dezvoltare continuă a fost factorul de motivare al activităților care au făcut parte din acest an Capitală a Culturii deschis și unic. Principalele obiective ale Turku 2011 au fost bunăstarea, internaționalismul și exportul comercial al economiei creative și culturii. Fundația Turku 2011 a fost însărcinată de orașul Turku să coordoneze anul Capitală a Culturii.

În anul 2011, orașul Tallinn, capitala Estoniei, a fost desemnat Capitală Europeană a Culturii, având ca temă principală “Povești de pe malul mării”. Orașul are o istorie bogată și diversificată69, fiind membru al Ligii Hanseatice în Evul Mediu și jucând un rol semnificativ în trezirea națională a Estoniei în secolul al XIX-lea, până la obținerea independenței față de Rusia în 1918. În cel de-al Doilea Război Mondial, Estonia a pierdut din nou independența și a devenit parte a Uniunii Sovietice, iar Tallinn a jucat un rol important în obținerea independenței din nou, de data aceasta prin Revoluția Cântecului. În prezent, Tallinn este centrul vieții culturale din Estonia și găzduiește 44 de muzee, iar Orașul Vechi din Tallinn este inclus în patrimoniul mondial UNESCO70. Tallinn a fost aleasă Capitală Europeană a Culturii în 2011 cu scopul inițial de a readuce orașul pe harta Europei, de a integra cetățenii în UE și de a dezamorsa imaginea orașului drept un simplu oraș ex-sovietic. Cu toate acestea, pe măsură ce programul și Tallinn2011 au evoluat, obiectivele s-au schimbat și s-au concentrat mai mult pe nivel local decât internațional, cum ar fi deschiderea orașului către mare. Obiectivele inițiale ale Tallinn 2011 au vizat crearea unui mediu urban care se concentrează pe dezvoltarea activității și inițiativei creative a cetățenilor, precum și alocarea infrastructurii și investițiilor pentru a răspunde nevoilor culturale în creștere ale locuitorilor. Au mai urmărit crearea unor linii directoare pentru o economie creativă care se integrează cu comunitatea de afaceri din Tallinn și devine parte a mărcii generale a orașului. De asemenea, promovarea comunicării culturale între comunitatea artistică
din Estonia și celelalte națiuni din Europa au avut o atenție deosebită, precum și dezvoltarea de proiecte noi și cooperare pentru a face din Tallinn un oraș deschis și multicultural, construirea de planuri financiare și de dezvoltare pentru evenimente publice existente și viitoare. Nu în ultimul rând, unul dintre obiectivele inițiale ale programului a fost asigurarea recunoașterii Tallinn-ului ca o piață esențială și importantă și ca o destinație atractivă pentru turiștii culturali. Programul final a inclus 251 de proiecte și aproximativ 7000 de evenimente, structurate în jurul celor patru anotimpuri, cu un vârf de activitate în primăvară și vară. Ceremonia de deschidere a avut loc în noaptea de 31 decembrie/1 ianuarie în diferite locații din oraș, în special clădirea Teatrului Național de Operă din Estonia și Piața Teatrului, în timp ce ceremonia de închidere a avut loc la 22 decembrie 2011. Constrângerile bugetare au redus amploarea dezvoltărilor de infrastructură, dar un fost sit industrial a fost curățat și a servit drept “Kultuurikatel” (Caldronul Cultural), atrăgând 40.000 de vizitatori pe parcursul anului. Au fost aduse mai puține producții internaționale decât s-a planificat inițial, în schimb au fost invitați producători individuali din străinătate să viziteze orașul și să creeze producții locale sau să susțină ateliere. Anul titlului a inclus, de asemenea, un “Program pentru Tinerii Spectatori”: pentru participarea elevilor la evenimente culturale, un programul social “Trumm It” pentru implicarea tinerilor defavorizați în
activități culturale, un program de evenimente înregiunile din afara Tallinn-ului, colaborări cu Turku și cooperare culturală cu reprezentanțe străine din Tallinn. Museul de Artă Kumu (KUnstiMUuseum), una dintre filialele Muzeului de Artă al Estoniei, a găzduit Trienala de Gravură a Tallinnului din 2011, dar cu o mai mare orientare internațională și cu o dimensiune dublă față de edițiile anterioare. Aceste activități culturale au fost completate de un program de ospitalitate pentru diferiți furnizori de servicii din oraș și un program de voluntariat care a legat persoanele de poziții de voluntariat specifice cu operatori culturali. În anul 2011, orașul Tallinn a trăit o transformare culturală remarcabilă, datorată programului său inovator – Tallinn 2011. Acest program a
reprezentat o adevărată inovație în viața culturală a orașului, fapt confirmat de interviurile cu experți culturali independenți la nivel național. Tallinn 2011 a deschis noi orizonturi artistice și a împins limitele convenționale. Instituțiile culturale de prestigiu din oraș au îmbrățișat noi abordări creative. Un exemplu impresionant a fost “Today@the opera”, unde Opera Națională Estoniană a adunat 300 de tineri entuziaști, implicați ca creatori, producători și interpreți. Acești tineri talentați au fost pregătiți în școli și cu sprijinul voluntarilor din școlile de artă din Tallinn, iar apoi au fost cazați la opera timp de o săptămână, repetând neobosit pentru spectacolele lor care au înregistrat o prezență masivă în casa închisă. În același timp, expoziția de artă electronică “Gateways”, găzduită la Kumu cu sprijinul Tallinn 2011, a adus o abordare radicală pentru Kumu. În dorința de a atrage noi și mai variate audiențe și de a obține o recunoaștere internațională sporită, expoziția a reprezentat o adevărată revoluție în cadrul muzeului. Un aspect remarcabil al programului cultural a fost utilizarea inovatoare a spațiilor publice în scopuri culturale și au adus la viață proiecte inovatoare, cum ar fi “Straw Theatre”. Acest spațiu temporar pentru spectacole și instalații a luat naștere pe un sit neutilizat în afara zidurilor Orașului Vechi, unde odinioară funcționa un Teatru Militar Sovietic. Operaționalizat de Theatre NO99, o renumită companie de teatru contemporan din Estonia, “Straw Theatre” a găzduit 22 de spectacole teatrale variate în timpul primăverii și verii, inclusiv producții internaționale. În plus, opera “Parsifal” de Wagner a avut parte de o interpretare spectaculoasă produsă de
Opera Națională Estoniană, atrăgând interpreți de marcă din Europa. Ceea ce a făcut acest eveniment deosebit de inovator a fost locația sa inedită în Fierăria Noblessner din zona malului mării din Kalamaja. Clădirea Fierăriei fusese abandonată și contaminată de mulți ani, dar datorită curățării parțiale a fost transformată într-un spațiu cultural deosebit. Această abordare îndrăzneață și neconvențională a cucerit atât inimile publicului local, cât și recunoașterea internațională. Programul “Rooftop Cinema” a adus cinematograful în aer liber pe acoperișul centrului comercial Viru Keskus, oferind spectacole de film zilnice cu filme rare sau “interzise” în Estonia. Audiența, de până la 300 de persoane, a putut bucura de proiecții sub cerul liber, transformând cinematograful într-o experiență captivantă și accesibilă publicului. De asemenea, “Lift11”, un proiect inițiat de o mică firmă de
tineri arhitecți, a adus la viață proiecte arhitecturale temporare în diferite locații din oraș. Acest nou mod de a utiliza spațiile publice a provocat dezbateri cu privire la creativitatea și utilizarea acestora, aducând un suflu proaspăt în peisajul cultural al orașului. Printre proiecte, se număra și “Calea din Pădure”, o cărare în stil japonez ridicată la 95 de metri prin copaci în Parcul Kadriorg și “Kalarand (Plaja Pescarilor), care a oferit facilități pentru plajă pe o porțiune de țărm neutilizată, atrăgând localnicii în zona pentru prima dată în decenii. Astfel, Tallinn 2011 a reprezentat o adevărată explozie de creativitate și inovație în peisajul cultural al orașului, oferind experiențe unice și neuitate pentru locuitori și vizitatori deopotrivă. Această transformare culturală a ridicat orașul la standarde europene și a adus recunoaștere internațională pentru cultura vibrantă și inovatoare a Estoniei. Programul cultural al Tallinn 2011 a reprezentat astfel o redefinire a orașului și o provocare a modului tradițional de a experimenta cultura și arta, oferind o varietate de evenimente și locații neconvenționale, care au făcut ca anul 2011 să fie un moment de transformare și descoperire culturală pentru locuitorii și vizitatorii orașului Tallinn.

Guimarães, una dintre cele mai importante orașe istorice ale Portugaliei, este considerat “locul nașterii națiunii portugheze”, locul în care țara a fost fondată în secolul al IX-lea de către regele D. Afonso I (1109-1185), primul conducător al Portugaliei. El a avut un rol important în multe dintre evenimentele care au condus la obținerea independenței țării în 1143. Situat în regiunea nordică Minho, Guimarães, cu castelul său distinctiv din secolul al X-lea, este clasificat ca sit al Patrimoniului Mondial UNESCO73. Orașul se mândrește și cu impresionanta sa arhitectură, inclusiv multe clădiri tradiționale din secolele al XV-lea până al XIX-lea. Alături de trecutul său glorios, Guimarãesul modern se mândrește cu o industrie textilă semnificativă și este sediul Universității Minho, un centru important de cercetare și tehnologie al cunoașterii și inovației pentru oraș și regiune. Programul cultural Guimarães 2012 a fost împărțit în patru perioade, patru ritmuri, patru pulsuri. Diferite imaginații, culori și sunete, mirosuri, lumină, peisaje și texturi. În fiecare perioadă, propunerile sunt diferite, la fel ca actorii și intențiile celor care participă. Programul i-a invitat pe oameni să înceapă o călătorie prin cele patru sezoane (împărțite în patru cicluri de trei luni), care aduc împreună amintiri, surprize, oameni și locuri, deoarece fiecare timp are un loc, un loc cu propriul său spirit, o stare de spirit, o
dispoziție, o voință. Astfel, în perioada ianuarie-martie, a propus o călătorie într-un timp al întâlnirilor, dialogurilor, schimburilor și privirilor, în locuri care țin departe frigul și protejează oamenii de distanță, în camere întunecate unde imaginația este aprinsă. În perioada martie-iunie a propus o călătorie într-un timp al creației, experimentării, testării, riscului și depășirii limitelor, în timp ce natura generează noi vieți și artă noi creații. În perioada iunie-septembrie a propus o călătorie în timpul liber, sărbătorind, trăind, jucându-se liber pe străzi și piețe, la lumina soarelui și a lunii, în zile lungi care se întind până în noapte. În perioada septembriedecembrie a propus o călătorie într-un timp de renaștere, țesând un nou oraș, noi locuri, noi relații și noi metafore, adunând amintiri și semănând semințele timpurilor viitoare. Focalizându-se pe patru teme – Oraș, Comunitate, Gândire și Arte – celebrările de-a lungul întregului an au debutat pe 21 ianuarie cu lansarea unui program cultural divers și extins, care includea muzică, cinema, fotografie, arte vizuale, arhitectură, literatură, teatru, dans și artă stradală. Scopul general al Guimarães 2012 a fost acela de a lega procesele culturale, sociale, urbane și economice în cadrul aceluiași efort de regenerare, punând în legătură dimensiunea istorică și dezvoltările recente ale orașului. Programul cultural al Guimarães 2012 a fost organizat în mai multe dimensiuni și programe. Dimensiunea orașului a cuprins activități care să faciliteze schimbarea socială, economică și urbană a Guimarãesului, punând accent în special pe rolul culturii și creativității în creșterea încrederii, diversificarea economiei, conectarea comunităților și îmbunătățirea spațiilor publice. Dimensiunea comunității s-a concentrat pe activități care implicau comunitatea și facilitau participarea activă la programul cultural. Aceasta s-a axat pe activități care să întărească sentimentul de istorie și amintiri, precum și dezvoltarea de noi forme de identitate și expresie pentru cetățeni. Dimensiunea gândirii a avut ca scop evidențierea reflecțiilor și discuțiilor privind rolul analizei istorice și prospectivă, îmbunătățirea contribuției aduse de patrimoniul intelectual al orașelor la reconstrucția europeană și căutarea inovării în sistemele sociale și politice, ca o necesitate actuală. Programul pentru spațiul public a avut ca scop oferirea unei game largi de activități și experiențe care să spargă barierele dintre spațiul public și cetățeni. Acesta a avut ca scop atingerea unui public larg și oferirea unui program cultural complementar altor zone de program. În cadrul programului cultural Guimarães 2012, mai multe dimensiuni artistice au îmbrăcat scena cu un spectacol impresionant. Muzica a fost una dintre cele patru dimensiuni artistice reprezentate în programul cultural. Cea mai importantă direcție a acestei părți a programului a fost înființarea unei orchestre de oraș, numită Fundação Orquestra Estúdio. Programul de Arte Spectacolului s-a concentrat pe teatru și proiecte de dans, aducând împreună artiști portughezi și internaționali care au participat la rezidențe artistice. În cadrul programului de Arte și Arhitectură, au fost cuprinse patru piloni numiți: Publicul, Modalitățile de Producție, Scările și Teritoriile și Noile Limbi și Spațiul Public. Programul de Cinema și Audiovizual s-a concentrat pe proiecții de film și producții noi, inclusiv peste 50 de filme noi. Programul Timpuri care se intersectează a reprezentat un grup de proiecte inițiate de asociații locale. Programul a fost coordonat de trei asociații locale, respectiv Círculo de Arte e Recreio, Associação Cultural Recreativa Convívio și Associação de Etnografia e Folclore de Guimarães, care includeau 25 de grupuri muzicale și de dans. Proiectele Speciale au inclus programe precum voluntariat, evaluare și monitorizare a Guimarães 2012, programe de mobilitate internațională, evenimente majore de deschidere, închidere și în alte spații publice, precum și dezvoltarea de spații noi pentru creație, producție și diseminare artistică, în special regenerarea și adaptarea vechilor spații industriale. Pe lângă programul cultural, s-au realizat și opt proiecte de infrastructură semnificative, cu scopul de a dezvolta siturile de patrimoniu și de a îmbunătăți zonele urbane, inclusiv Campurbis, Spațiu Public, Platforma pentru Arte și Creativitate, Casa Memoriei, Câmpurile Creixomil, Laboratorul de Peisaj, Extinderea Muzeului Alberto Sampaio și Reședințele Artiștilor. Scopul programului cultural a fost concentrat pe crearea artistică în Guimarães. De la început, principalii actori implicați au fost conștienți că nu doresc să creeze doar un program de festivaluri: echipa a luat decizia că nu va încerca să invite cei mai buni artiști și proiecte create în altă parte, ci se va concentra pe consolidarea creației artistice în Guimarães și pe contribuția la dezvoltarea capacității și potențialului artistice și creative în oraș. Echipa a avut scopul de a prezenta un program cultural care să aducă ceva cu adevărat nou. Implicarea cetățenilor a fost, de asemenea, în centrul dezvoltării programului cultural. În cadrul programului cultural au avut loc peste 1.300 de evenimente, în care au fost implicați peste 25.000 de artiști și profesioniști, iar 15.000 de cetățeni au contribuit la evenimente. Au fost implicate 300 de organizații, au fost create 1.000 de lucrări noi, au avut loc 700 de rezidențe artistice, au fost produse 40 de filme noi, au fost publicate 60 de publicații noi, iar 100 de premiere internaționale au avut loc în cadrul programului cultural.

 Cu 119.071 de locuitori, Maribor este al doilea cel mai mare oraș din Slovenia76. Prima menționare a lui Maribor ca așezare datează din 1029, dar orașul nu a devenit un centru comercial regional decât în timpul revoluției industriale. Războaiele Mondiale și mișcările de populație care au urmat au avut un impact semnificativ asupra orașului Maribor; orașul a devenit unul dintre cele mai importante centre industriale ale Iugoslaviei după Primul Război Mondial. Cu toate acestea, odată cu prăbușirea Iugoslaviei, Mariborul a pierdut piețele și, astfel, identitatea sa ca centru comercial. Criza financiară din 2008 a accentuat șomajul. Candidatura lui Maribor pentru titlul de Capitală Europeană a Culturii 2012 a inclus alte cinci orașe din estul Sloveniei; Murska Sobota, Novo Mesto, Ptuj, Slovenj Gradec și Velenje. Anul ECoC a fost construit pe tema „Punctul de Cotitură”. Programul final a fost organizat în patru categorii de programe și trei „entități” separate. Terminal 12 a fost categoria de programe axată cel mai explicit pe artele, incluzând film, teatru, literatură, arhitectură și arte vizuale, cu un accent semnificativ pe abordări noi și viitoare. Acest lucru a inclus filarmonici consacrate și producții de teatru recunoscute internațional, muzică populară și de club, precum și proiecte arhitecturale, expoziții de artă europeană și vizite ale intelectualilor și scriitorilor străini. Punctele de atracție au inclus: Twelve, care a invitat personalități de seamă să prezinte viziunile lor asupra viitorului orașului; Wow Industry, o umbrelă pentru șase expoziții independente care reprezintă diferite companii de producție; și Scena între Cer și Pământ, prezentând diverse genuri teatrale (cum ar fi circul, cabaretul, burlescul, acrobatismul, forme tradiționale din alte țări și echitația). Cheile Orașului au inclus o mare varietate de proiecte menite să revigoreze centrul orașului folosind cultura și noi forme de expresie creativă, iar majoritatea evenimentelor au fost gratuite. Punctele de atracție au inclus: Germanii și Mariborul, care a prezentat o expoziție evidențiind rolul germanilor în Maribor; Sunetul Râului, care a înregistrat sunetul râului și l-a transmis din difuzoarele de pe poduri; Confesionalul Orașului, care a filmat contribuțiile video ale locuitorilor și vizitatorilor, precum și Depozitul de Gheață; și Poezie la Masă. Șanțurile Urbane au lucrat pe marginea culturii și orașului, prin cercetare și explorare practică a subiectelor sociale și ecologice, subliniind importanța coexistenței și a modurilor tangibile de dezvoltare a unei societăți mai creative și mai tolerante. Acest lucru a inclus proiecte precum Centrul pentru Producție Alternativă și Autonomă, Aprovizionarea Locală Durabilă, Bancul de Semințe și Grădinăritul Urban, precum și proiecte axate în mod specific pe comunitatea romă. Lifetouch și-a propus să prezinte întregul program al Maribor 2012 publicului din regiune și internațional printr-o pagină dedicată pe internet, dar și prin media „tradițională”. Acest lucru a inclus Perspective și Reflecții asupra problemelor abordate de programul cultural, precum și probleme culturale și geopolitice mai largi, plus sprijin pentru o varietate de proiecte noi media și interactive. Cele trei entități ale programului au fost: Ambasadele Culturale construite în colaborare cu instituții culturale străine; RAZ: UM, o serie de activități organizate de Universitatea Maribor care explorează interacțiunile interdisciplinare între artă și cercetare în domeniile științei, tehnologiei și vieții urbane; și Oportunități pentru Toți, concentrându-se pe ajungerea și implicarea celor cu nevoi speciale. Maribor 2012 a creat un program extins și divers de activități, majoritatea fiind construite pe baza coproducțiilor și colaborărilor, inclusiv un număr mare cu elemente internaționale sau europene. Au avut loc aproximativ 800 de evenimente culturale în Maribor și în orașele partenere în 2010, 1.100 în 2011, ajungând la 5.900 în 2012. Evenimentele principale din punct de vedere al audienței au fost: Festivalul Lent – 700.000 participanți; Festivalul Artei și Patrimoniului – 100.000 participanți; Europa în Muzeu / Un Muzeu în Europa – 24.746 participanți; Art Stays 2012 / Al zecelea Festival Internațional de Artă Contemporană – 17.000 participanți; Club 2012 – 16.581 participanți; Punct de Sosire – 15.230 participanți; Expoziția Germanii și Mariborului – 14.474 participanți; Festivalul Pika – 14.060 participanți; Rock Otočec – 13.500 participanți; Scena dintre Cer și Pământ – 9.035 participanți.

Marseille-Provence, o regiune impresionantă cu orașul Marseille și Aix-en-Provence în frunte, înconjurate de alte localități din Bouches-du-Rhône. Marseille, al doilea cel mai mare oraș din Franța, găzduia 850.000 de locuitori, iar zona din jur alcătuia a treia cea mai mare aglomerare urbană din țară, cu 1.715.000 de oameni. Vechi de multe secole, Marseille era o perlă a culturii și avea un rol strategic esențial ca port mediteraneean. În secolul al XIX-lea, a devenit și mai important, fiind legat de colonizarea Africii de către Franța și de rolul său ca “poartă către Orient”. Anul 2013 a marcat momentul când Marseille-Provence a primit prestigiosul titlu de “Capitală Europeană a Culturii”. Programul a fost divizat în trei episoade, fiecare cu propriile obiective și teme captivante. EPISODUL 1 a început în ianuarie și a durat până în mai. Cu titlul “MARSEILLE-PROVENCE, PRIMIND LUMEA”, se concentra pe tradițiile de ospitalitate, cosmopolitism și relații interculturale. Festivitățile de deschidere au fost spectaculoase, omagiind noile forme de expresie culturală ce dominau regiunea. În acest episod, am văzut cum fostul hangar J1 din portul Marseille-ului a fost transformat într-un spațiu de expoziții și evenimente, cunoscut sub numele de Seafront Factory, unde mii de vizitatori au admirat expoziția “Mediteraneeni: De la orașele de altădată la oamenii de azi”. De asemenea, într-o clădire industrială reconvertită, Fiche la Belle de Mai, s-a deschis Tour-Panorama cu o expoziție impresionantă intitulată “Aici, Altfel”, prezentând lucrări ale unor artiști contemporani din diferite țări mediteraneene. Totodată, în Muzeul Départemental Arles Antique, vizitatorii s-au bucurat de expoziția “Rodin, Lumina Antichității”, care a adus laolaltă mai mult de 250 de opere de artă, inclusiv cele ale celebrului sculptor Rodin. În perioada iunie-august a avut loc EPISODUL 2 sub denumirea “MARSEILLE-PROVENCE, DESCHIS CERULUI”. Cu natura și arta în centrul său, acest episod a oferit o mulțime de spectacole și concerte în aer liber în locații originale. MUCEM, noua instituție culturală, a avut două mari expoziții despre genurile masculine și feminine, precum și despre mișcările mediteraneene din ultimii ani. În același timp, “Le Grand Atelier du Midi” a onorat visul lui Van Gogh de a înființa un atelier pentru artiști în sudul Franței, prezentând lucrări din secolul al XX lea în muzeele din Marseille și Aix-en-Provence. Totodată, Campus 2013 a reunit școli de artă din întreaga regiune, facilitând schimbul de idei și abordări creative. De asemenea, două muzee din Marseille și-au redeschis porțile, Muzeul de Arte Decorative, Ceramică și Modă (Château Borély) și Muzeul de Istorie și Port Antique (centre Bourse), atrăgând sute de mii de vizitatori. EPISODUL 3, desfășurat în perioada septembrie-decembrie, a avut titlul “MARSEILLE-PROVENCE, ȚARĂ A O MIE DE CHIPURI”. Acest episod s-a concentrat pe artă, conviețuirea în spații publice și activități culturale contemporane. În cadrul său, expoziția “Le Corbusier și Brutalismul” a prezentat lucrările arhitectului Le Corbusier în J1, atragând mulțimea. Totodată, festivalul “What’s Cooking?” a adus în prim-plan bucătăria mediteraneană și a oferit ocazia de a explora diversitatea culinară. Episodul a continuat cu evenimente de artă digitală în Aix-en-Provence și cu redeschiderea Teatrului Eden din La Ciotat. Cu toate acestea, pe lângă momentele strălucite și celebritatea internațională, evenimentul nu a scăpat de controverse. O  expoziție dedicată lui Albert Camus a fost înlocuită și ajustată din cauza problemelor financiare. De asemenea, implicarea comunităților locale a fost criticată, fiind considerată o gentrificare, iar muzica rap, atât de specifică Marseille-ului, a fost mai puțin reprezentată în programul oficial. Astfel, Marseille-Provence – Capitală Europeană a Culturii din 2013 a fost un spectacol magnific, dar nu fără provocări și dezbateri pe parcursul întregului său drum spre afirmarea culturală.

Košice era al doilea cel mai mare oraș din Slovacia, după Bratislava, și era considerat inima Slovaciei de Est80. Orașul avea o istorie îndelungată; a fost primul oraș din Europa care a primit propriul său stema. Datorită poziției sale strategice, Košice a devenit unul dintre cele mai importante orașe ale Regatului Ungariei și mai târziu al Austro-Ungariei. În prezent, economia locală a orașului era dominată de industria oțelului, iar cele trei instituții de învățământ superior din oraș aveau 35.000 de studenți. Centrul orașului cuprindea zone extinse de conservare datorită clădirilor istorice. În 2013, Košice a fost aleasă ca “Capitală Europeană a Culturii” datorită pilonului său inovator de mediu. Programul cultural al orașului s-a construit pe conceptul de “Interfață” și a inclus cinci linii culturale și patru coridoare culturale. Programul a fost alcătuit cu ajutorul unor apeluri deschise anuale. Evenimentele au fost împărțite în trei niveluri: evenimente cheie, evenimente importante și evenimente însoțitoare. Deși bugetul său a fost relativ mic (23 de milioane de euro), evenimentele din Košice au fost mai mici decât cele din alte Capitale Europene ale Culturii (ECoC). Cu toate acestea, programul cultural a oferit mult mai multe șanse cetățenilor să participe la viața culturală, în comparație cu anii precedenți. Astfel, ECoC a avut un impact semnificativ asupra ofertei culturale atât în Košice, cât și în întreaga regiune a Slovaciei de Est. În general, programul cultural al Košice ECoC s-a concentrat pe mai multe aspecte principale, cu scopul de a sprijini economia creativă, dezvoltarea comunității (și activarea cetățenilor), gestionarea și dezvoltarea destinației, mobilitatea artistică și noua infrastructură culturală a orașului. Programul cultural final a respectat conceptul original de “Interfață”, deși au fost făcute modificări în organizare și prezentare, pentru a îmbunătăți comunicarea cu publicul larg. Însă, unele dintre activitățile planificate nu au putut fi implementate în totalitate. De exemplu, activitățile din cadrul “Protocolului Apei”, considerate un element deosebit de inovator al programului planificat, nu au putut fi realizate în întregime, la fel și proiectul muzical al lui Peter Breiner, propus inițial. Programul final a fost structurat în jurul a cinci “linii culturale” (numite și proiecte cheie) și patru “coridoare culturale”81. Liniile culturale au inclus “Laboratorul Culturii Viitoare”, care a avut ca scop prezentarea și promovarea proiectului în rândul cetățenilor, folosind cultura contemporană, aspecte inovatoare, alternative și experimentale. De asemenea, a existat “Spațiul Public Deschis”, care a sprijinit diversitatea culturală și dialogul mutual prin evenimente culturale în locații noi și neconvenționale. În cadrul programului a fost inclusă și tema “Elemente Košice – Lumină, Apă și Sunet”, care s-a concentrat pe utilizarea luminii, sunetului și apei ca instrumente artistice. De asemenea, a fost prezentată cultura tradițională, festivalurile și formele de artă clasice, informate de cultura secolului al XX-lea, dar legate de idei și forme noi, sub numele de “Construit pe Tradiție – Încărcat de Rădăcini”. În fine, a existat “Orașul Călător”, care a avut ca scop promovarea Košice și regiunea Slovaciei de Est și a ofertei artistice la nivel local, național și internațional. Cele patru coridoare culturale au fost “Capitale Europene ale Culturii”, oferind canale de comunicare cu capitalele trecute, prezente și viitoare. A fost inclusă și “Personalități”, prezentând patru figuri majore ale culturii din Košice din secolul al XX-lea, cu rezonanță națională și internațională, precum și 40 de personalități suplimentare din Slovacia de Est. De asemenea, a existat un coridor cultural numit “Fără Frontiere”, care a facilitat dialogul între Est și Vest, inclusiv Ucraina, Belarus, Rusia, Norvegia, Serbia și Japonia. În plus, un alt coridor cultural, intitulat “Alte Orașe”, a promovat noi parteneriate și schimburi în contextul rețelei INTELNET (Barcelona, Marseille, Debrecen, Kharkov și St. Petersburg). Programul SPOTs82 a fost poate cea mai importantă activitate concepută pentru descentralizarea și extinderea accesului la ECoC și la cultură în afara centrului orașului, susținând în același timp dezvoltarea comunitară, implicarea cetățenilor și interacțiunile cu grupurile minoritare și marginalizate. SPOTs a fost un program de activități și festivaluri construit în jurul transformării fostelor puncte termice, care făceau inițial parte din sistemul de încălzire al blocurilor de locuințe publice ale orașului, în centre de artă comunitară în cartierele periferice ale Košice. Programul a necesitat o colaborare extinsă între organizațiile interesate, diferite departamente ale orașului și profesioniști din mai multe domenii, fiind coordonat de o echipă de dezvoltare comunitară la Košice 2013. Primele două centre au fost finanțate de consiliul local, iar celelalte au fost finanțate de Ministerul Culturii cu fonduri structurale ale Uniunii Europene. Un element cheie a fost încurajarea rezidenților locali să-și organizeze propriile activități, sprijinite printr-un mic program de finanțare, iar aproximativ 25 de voluntari locali s-au implicat ulterior în organizarea și desfășurarea activităților în punctele termice. În plus, echipa SPOTs a colaborat îndeaproape cu cei 22 de primari ai districtelor din oraș pentru a cartografia infrastructura culturală și a identifica evenimentele și activitățile existente pentru a le dezvolta, acolo unde nu se putea investi în noi centre SPOTs; aceasta a fost considerată o strategie de implicare de succes, deoarece a demonstrat primarilor de district că ECoC era serios în ceea ce privește implicarea întregului oraș. Rezultatele programului au fost impresionante: au fost mai mult de 600 de proiecte între anii 2009 și 2013, aproximativ 3.000 de evenimente individuale în 2013, cu peste 100.000 de vizite în cadrul ceremoniei de deschidere și o participare de 50.000 de persoane la festivalul Nuit Blanche. În cadrul festivalului “Use the City” la centrele SPOTs au participat 17.000 de persoane (dintre care 9.000 participanți la evenimente locale și ateliere organizate în centrele SPOTs), cu implicarea a 100 de persoane în organizarea evenimentelor la centrele SPOTs, inclusiv 25 de organizatori locali de bază și 60 de voluntari coordonați de Košice Tourism. De asemenea, au fost realizate 20 de proiecte majore de investiții în infrastructura culturală și publică, în valoare totală de 78 de milioane de euro. Noi facilități au fost construite special pentru ECoC, inclusiv cartierul creativ Kasárne/Kulturpark, centrul de expoziții Kunsthalle și rețeaua de centre comunitare de artă SPOTs. Pe lângă acestea, au fost publicate și adoptate Strategia Culturală “Košice 2014 – 2018: O viziune asupra culturii” și “Košice 2020: Planul Director pentru Economia Creativă”. Toate aceste realizări au avut un impact semnificativ asupra ofertei culturale a orașului Košice și întregii regiuni de est a Slovaciei.

Riga s-a dezvoltat rapid ca un centru industrial în secolul al XVIII-lea, devenind un important port maritim și nod feroviar al imperiului rus în secolul al XIX-lea. Populația orașului a crescut rapid în jurul schimbării secolului al XX-lea și din nou după cel de-al Doilea Război Mondial, când statutul său ca centru naval și industrial a adus o extinsă migrație din alte părți ale Uniunii Sovietice. Cu o populație de 700.000 de locuitori, Riga a devenit cel mai mare oraș din statele baltice. Orașul datează de cel puțin 800 de ani, iar centrul său istoric avea o colecție impresionantă de clădiri Jugendstil (art nouveau) și în 1997 a fost numit sit UNESCO din patrimoniul mondial. Riga a păstrat și o moștenire multiculturală, cu letonii etnici alcătuind 46% din populație, rușii etnici 40%, și multe alte comunități fiind bine reprezentate. Aproximativ o treime din populația țării trăia în acest oraș.83 Programul pentru Rīga 2014 a fost conceput în jurul a șase “linii tematice” care au adus în prim-plan diferite aspecte ale culturii. Prima dintre acestea a fost “Freedom Street”, care a abordat problemele puterii și libertății, incluzând evenimente precum expoziții, spectacole de artă și muzică, tururi teatrale, lecturi literare și proiecții de film în aer liber. O altă linie tematică a fost “Survival Kit”, care s-a concentrat pe abilitățile tradiționale și cunoștințele moderne, oferind ateliere creative, seminarii, proiecte de cercetare și
evenimente ecologice interactive. “Road Map” a explorat viziunile de dezvoltare urbană, aducând excursii, rute de biciclete, evenimente interdisciplinare și zone creative în mediul urban. Linia tematică “Amber Vein” s-a concentrat pe Istoria Drumului de Chihlimbar din Marea Baltică până la Marea Mediterană și Marea Neagră, precum și pe noile rețele europene, prezentând expediții interdisciplinare și campanii internaționale de fotografie. “Thirst for the Ocean” a fost o linie tematică care a abordat teme intelectuale, spiritualitate și înțelepciune, aducând conferințe și expoziții internaționale, evenimente multimedia, concerte și
proiecții de film. În cele din urmă, “Rīga Carnival” a adus bucuria sărbătorilor, festivaluri, obiceiuri tradiționale, concerte și evenimente interactive. Anul 2014 a adus o serie de evenimente deosebite în Rīga.84 Totul a început cu o sărbătoare de amploare, desfășurată în perioada 17-19 ianuarie, pentru a marca începutul Anului European al Capitalei Culturale. Expoziții, opera premieră Rienzi a lui Richard Wagner la Opera Națională Letonă și un eveniment special în care iubitorii de cărți au trecut volumele din vechea Bibliotecă Națională a Letoniei în noul sediu Gaismas pils (Castelul Luminii), au fost doar câteva dintre momentele pline de semnificație. Muzica a avut un loc deosebit în programul cultural, mai ales că Rīga și Letonia au dat lumii muzicieni talentați precum Mariss Jansons, Gidon Kremer, Mischa Maisky și Maija Kovaļevska. Concertele solo susținute de acești artiști, inclusiv un concert în aer liber, au fost momente deosebite pentru iubitorii de muzică din întreaga Europă. Întrucât anul 2014 marca 100 de ani de la începutul Primului Război Mondial, Muzeul Național de Artă din Letonia a găzduit o expoziție specială intitulată “1914”, care a adus în atenția publicului lucrările unor artiști europeni de renume care au înfățișat războiul prin prisma artei. De asemenea, în cadrul muzeelor și galeriilor din Rīga, a fost prezentat noul “Drum al Chihlimbarului”, cu expoziții diverse despre rolul chihlimbarului în cultura, istoria, medicina și arta din regiune. Festivalul de artă contemporană “Survival Kit” și-a făcut apariția în septembrie, oferind expoziții de artă în locuri neobișnuite și evenimente creative cu participarea comunității, seminarii practice, programe de film, lecturi și discuții. În timpul verii, Rīga a fost gazda celei de-a 8-a ediții a Jocurilor Mondiale Corale, un eveniment impresionant cu participarea a peste 27.000 de cântăreți din 73 de țări. De asemenea, capitala letonă a strălucit în “Staro Rīga”, cel mai mare festival de lumină din nordul Europei, unde clădirile, piețele, podurile și monumentele s-au transformat în opere de artă iluminată, iar orașul a prins viață în culori noi și strălucitoare datorită tehnologiilor de iluminat și video de ultimă generație. În ansamblu, programul a cuprins 488 de evenimente, 160 de proiecte, 114 organizatori, 10.400 zile de evenimente, 200 de săptămâni de evenimente, 28 de evenimente pe zi. Deși a fost dificil pentru părțile implicate să demonstreze cât de multă activitate culturală s-a desfășurat în 2014 în comparație cu anii precedenți, majoritatea au afirmat că titlul ECoC a dublat cantitatea de conținut cultural din oraș. Un punct forte al programului cultural din Rīga a fost diversitatea sa și, în special, echilibrul dintre activitățile mari și mici, evenimentele internaționale de înalt profil și evenimentele locale pe scară mică, diferite forme artistice, diferite niveluri de calitate artistică, precum și locații diverse în oraș. Cele 488 de activități incluse în program au acoperit un spectru larg, de la evenimente de clasă mondială, cum ar fi Jocurile Mondiale Corale, până la producții de teatru stradal „pop-up” într-unul dintre cele 58 de cartiere din Rīga.

Umeå era un oraș mic, dar în expansiune rapidă, situat în Norrland, regiunea de nord a Suediei. La sfârșitul anului 2013, Umeå era a unsprezecea cea mai mare municipalitate din Suedia, cu o populație de puțin peste 118.000 de locuitori, dintre care aproximativ 80.000 erau în oraș însuși. Populația orașului creștea cu aproximativ 1.000 de persoane în fiecare an. Umeå era capitala comitatului Västerbotten și cel mai important centru urban din Suedia dincolo de regiunea Stockholm-Uppsala. Orașul era situat pe râul Ume, aproape de coasta Golfului Botnic. Norrland devenise parte a Regatului Suediei în secolul al XIV-lea, deși zona în jurul râului Ume era locuită de popoarele Sami nomade încă din vechime. Prima menționare oficială a Umeå a avut loc în 1314, iar în 1622, orașul a fost înființat ca și oraș de către regele Gustav II Adolf. Orașul a crescut ca un centru comercial și de tranzacționare în secolul al XIXlea în jurul industriei lemnului, iar chiar și acum, mulți îl cunoșteau pe Umeå ca “Orașul Mesteacănilor” ca urmare a copacilor plantați după un incendiu din 1888 care a distrus cea mai mare parte a orașului. Orașul beneficia de numeroase avantaje de mediu, inclusiv parcuri și zone de recreere deschise, cu plaje, lacuri, păduri și facilități pentru sporturile de iarnă în zona înconjurătoare. Umeå a adoptat o abordare open source, în încercarea de a democratiza formele de artă care odinioară păreau rezervate doar elitei. Un exemplu în acest sens a fost proiectul “Blog-opera”, în care 400 de studenți au compus împreună o nouă operă prin intermediul unui proces colaborativ de blogging.86 Programul cultural final a păstrat esența viziunii, obiectivelor și temelor din aplicația inițială și completă. Sloganul original “Curiozitate și pasiune” a fost prezentat în mod proeminent în promovarea programului. Cele trei obiective stabilite în aplicația inițială (dezvoltarea umană, dezvoltarea durabilă, relațiile internaționale) au rămas caracteristici importante ale programului și a modului său de operare, deși nu au fost menționate în mod explicit. Propunerea culturală a orașului Umeå s-a bazat pe cele opt sezoane ale calendarului Sami, reprezentând temele principale ale programului. Astfel, între 30 ianuarie și 27 februarie a fost dedicat sezonului de iarnă, sub denumirea “Sezonul grijii”, punând accent pe activități care promovau îngrijirea și responsabilitatea față de comunitate. În perioada 28 februarie – 29 aprilie, Umeå a sărbătorit “Sezonul trezirii”, aducând în prim plan evenimente și activități culturale menite să trezească interesul și pasiunea în rândul locuitorilor. Între 30 aprilie și 19 iunie, a avut loc “Sezonul întoarcerii”, sau “Adevărata primăvară”, evidențiind importanța revenirii și reconectării cu rădăcinile culturale. Perioada 20 iunie – 10 iulie a fost dedicată “Sezonului creșterii” sau “Vară timpurie”, aducând în prim-plan evenimente și proiecte culturale care promovau dezvoltarea și evoluția artistică și socială. În “Sezonul contemplării” sau “Vara”, care a avut loc între 11 iulie și 28 august, orașul Umeå a oferit evenimente care au invitat la reflecție și meditație asupra aspectelor culturale și artistice. Următoarea perioadă, 29 august – 9 octombrie, a fost dedicată “Sezonului recoltării” sau “Toamnă timpurie”, punând în valoare proiectele și acțiunile culturale cu impact și rezultate notabile. Între 10 octombrie și 20 noiembrie, orașul a celebrat “Sezonul dorinței” sau “Adevărata toamnă”, promovând evenimente și proiecte culturale care stârneau dorința de cunoaștere și explorare a diversității culturale. În final, între 21 noiembrie și 29 ianuarie, a avut loc “Sezonul unei călătorii” sau “Toamnă timpurie”, unde Umeå a adus în prim-plan activități culturale care au transmis ideea unei călătorii de descoperire și învățare. Fiecare sezon a fost marcat printr-un eveniment special de lansare, variind în funcție de tematica și esența sa. Astfel, Umeå a reușit să ofere o diversitate culturală impresionantă, cu evenimente majore și proiecte la scară mică, destinată atât publicului local, cât și internațional. Intenția acestei abordări a fost ca fiecare dintre cele opt sezoane să aibă propriul său caracter și trăsături. Un eveniment de lansare a marcat începutul fiecărui sezon, iar aceste evenimente au fost foarte diverse. De exemplu, primul sezon a fost lansat printr-un eveniment în aer liber la malul râului din centrul orașului, cu o scenă amplasată pe apă. Alte evenimente de lansare au inclus concerte cu diferite genuri muzicale. Prin această abordare, Umeå a reușit să ofere o gamă variată de activități și evenimente culturale, de la evenimente de talie internațională precum Jocurile Mondiale de Coruri, până la producții de teatru stradal în cartierele orașului. Programul cultural final a inclus 1.054 de evenimente de diferite dimensiuni, discipline culturale și forme de artă. Printre acestea sau numărat festivaluri mari, desfășurate în aer liber, care au atras un număr impresionant de participanți. Lansarea programului, de exemplu, a adunat peste 50.000 de oameni. În total, peste 40 de festivaluri au fost incluse în program, dintre care unele erau noi și altele existau deja înainte ca Umeå să fie desemnată Capitală Europeană a Culturii. În lista de evenimente se regăseau o diversitate de opțiuni pentru public, cum ar fi weekendul de deschidere, care a marcat începutul aventurii culturale Umeå2014, spectacolele comice ale grupului Klungan, operele, festivalurile de muzică folk și world music, festivalul de teatru “Horror & Art”, festivalul de literatură Littfest, precum și numeroase alte concerte și spectacole de teatru și muzică. Pe lângă acestea, festivalurile de jazz, de film și de arte spectaculoase au adus un plus de culoare și creativitate evenimentelor culturale din Umeå. Expozițiile de artă au adus operele unor artiști talentați în atenția publicului, iar proiectele regionale ample, cum ar fi “River Stories and Rock Art in Sápmi”, au adus o viziune unică și profundă asupra culturii locale. În total, evenimentele din programul cultural al Umeå2014 au contribuit la diversificarea și democratizarea formelor de artă, punându-le la dispoziția tuturor, inclusiv a celor care anterior considerau că acestea sunt dedicate doar elitelor culturale. A fost un an plin de pasiune, curiozitate și energie creativă, iar comunitatea Umeå a fost profund implicată în evenimentele care au adus un plus de valoare culturală și au dat viață orașului.

 Mons, Belgia, este un oraș vechi, care s-a dezvoltat în jurul unui castru din perioada romană, iar creșterea sa s-a accelerat odată cu înființarea unei abații de către Sfântul Waltrude în jurul anului 650 d.Hr. În anul 2015, Mons avea o populație de 93.000 de locuitori. Cele mai multe dintre clădirile istorice ale orașului au supraviețuit războaielor mondiale și acum sunt locuri populare de interes cultural. Primăria orașului, datând din secolul al XV-lea, este inclusă în patrimoniul mondial UNESCO. În anii care au precedat anul în care Mons a fost Capitala Europeană a Culturii, dezvoltarea culturală s-a concentrat pe arta contemporană. Companiile de tehnologie avansată erau un angajator important în Mons. Așadar, tema aleasă de Mons a fost “Unde tehnologia se întâlnește cu cultura”. În total, au fost implementate 219 proiecte, dintre care 117 multidisciplinare, precum și 2390 de evenimente în cursul anului 2015. Potrivit propriei lor declarații: “Scopul nu este tehnologia în sine. Scopul este să eliminăm barierele digitale dintre diferite generații și clase sociale. Dorim să creăm o legătură între ele, să stimulăm autonomia și să inventăm noi modele artistice și economice”. Au fost implementate diferite proiecte pilot pentru a schimba percepția și utilizarea noilor tehnologii, cum ar fi MEDIA DJ, Mons Street ReView și Café Europa. Alte teme importante ale programului au inclus: “Acasă și departe” – un spațiu pentru
“toate posibilitățile”, o serie de evenimente care sărbătoreau cea de-a zecea aniversare a La Maison Folie (un vechi edificiu școlar transformat în loc cultural), creată în cadrul Lille 2004; “Le Grand Huit” – o serie de opt săptămâni de sărbătoare în opt teritorii din regiunea Greater Mons, fiecare cu propria sa temă; “The Grand Ouest” – care a permis locuitorilor și asociațiilor din comunele zonei Greater Mons să dezvolte propriile lor proiecte pe tema teritoriului, memoriei și identității și care s-a desfășurat pe parcursul unei săptămâni pline de sărbători; “Artistic Partners” – aventuri unice create de șase figuri artistice remarcabile; “Atmosphere places” – care a utilizat o diversitate de locații și clădiri pentru a găzdui evenimente artistice; “Mons2015 on tour” – care a implicat evenimente și colaborări cu orașe partenere din Belgia și nordul Franței. Mons2015 a fost un an plin de creativitate, inovație și diversitate culturală, care a adus un suflu nou și o identitate culturală puternică în orașul belgian Mons. Programul cultural a fost împărțit în patru sezoane. Sezonul 1 – “l’Eblouissement” (“Strălucire”) avea scopul de a aduce lumină și căldură în lunile de iarnă și de a începe anul ca un adevărat eveniment cultural. Pe lângă ceremonia de deschidere, acest sezon a inclus și “Art en ville”: o serie de instalații de artă publică care își propuneau să creeze o senzație de neașteptat în oraș și care au rămas în loc pe parcursul întregului an. Una dintre instalații a fost “Pasagerul”, o structură de lemn amplasată deasupra unei străzi aglomerate din centrul orașului, creată de artistul conceptual flamand Arne Quinze. Alte momente deosebite au inclus expoziția “Van Gogh au Borinage”, care prezenta aproximativ 70 de lucrări la BAM și se concentra asupra perioadei 1878-1880, când artistul a locuit în zona Borinage din Hainaut. În acest sezon a fost lansat și “Le Café Europa”, un local temporar și loc de întâlnire conectat cu alte zece orașe europene printr-o bancă de ecrane de televizor și care a găzduit o varietate de evenimente, inclusiv rezidențe artistice, dezbateri și expoziții. Sezonul 2 – “Metamorfoza” sublinia atât sosirea primăverii, cât și schimbările ce aveau loc în Mons (dezvoltarea de noi infrastructuri, dezvoltarea vieții culturale a orașului, posibilitățile oferite de noile tehnologii, etc.). Pentru a celebra deschiderea a cinci noi muzee și a unei săli de concerte, un “weekend de descoperire” a fost organizat în aprilie, cu evenimente speciale și expoziții în noile locații: Biblioteca de Artă, Muzeul Memorial Mons, Muzeul Doudou, Silex’s și Sala de Concerte Arsonic (o fostă stație de pompieri reamenajată). Turnul Baroc al Beffroi a fost luminat pe timp de noapte și redeschis în iunie după 32 de ani, pentru un nou tur care prezenta obiecte din colecțiile Orașului Mons. Sezonul 3 – “#Escale” încuraja vizitarea sau șederea în Mons pe perioada vacantelor. Acest sezon a inclus în special evenimente în aer liber, festivaluri și instalații de artă urbană. De exemplu, un labirint de floarea-soarelui în Piața Mare sublinia legătura lui Van Gogh cu Mons. A existat, de asemenea, un accent puternic pe evenimentele pentru familii și copii, inclusiv o serie de evenimente în aer liber în “Grădina Suspendată”, în incinta vechii brutării militare. Sezonul 4 – “Renaștere”, care sublinia renașterea orașului Mons după declinul industriei. În cadrul acestuia, s-a pus accent atât pe personajele istorice ale “epocii de aur” a Mons-ului, cât și pe dezvoltarea viitoare a orașului și a vieții sale culturale – “să ne scufundăm în gloriosul trecut al Mons-ului pentru a deschide calea spre viitorul său: de la Renaștere la Renaștere”. În acest sens,
au fost organizate expoziții legate de Sfântul Gheorghe și de poetul Verlaine. În raportul Mons2015, s-au evidențiat aspecte importante în diferitele forme artistice. Programul de arte spectacolului a avut ambiția de a realiza ceva neobișnuit și de a scoate teatrul “din zidurile sale”. În total, au fost prezentate 33 de spectacole noi în 2015. Programul de expoziții a fost coordonat de “Pôle muséal de la Ville de Mons” și a inclus 20 de expoziții principale în nouă locații diferite. Programul de festivaluri, instalații și evenimente în spațiul public a inclus trei elemente cheie: i) evenimente mari în aer liber, inclusiv ceremonia de deschidere (care a avut loc pe 22 de locații diferite în oraș) și ceremonia de închidere; ii) spectacole care au avut loc în spațiile publice, inclusiv spectacole teatrale, muzică și circ; iii) noi instalații artistice în centrul orașului. Programul gastronomic a inclus activități axate pe bucătăria din Mons și din alte locuri. Acesta a inclus “Le Dimanche Toqué”, unul dintre primele evenimente organizate de Mons2015, care a prezentat cele mai bune mâncăruri locale și regionale. În 2015, au fost servite aproximativ 6000 de mese în doar 16 ore. Programul dedicat tinerilor a fost numit “Mon(s) idéal” și a avut scopul de a-i implica pe tineri ca participanți activi în cultură, nu doar ca spectatori. O parte importantă a programului a fost “J’aurai 20 ans en 2015” (“Voi împlini 20 de ani în 2015”) și a implicat tineri cu vârsta de 15 ani în 2010. Programul literar a avut scopul de a prezenta literatura din Mons atât cetățenilor, cât și vizitatorilor, precum și cititorilor și autorilor din Europa. Un obiectiv cheie a fost crearea unui loc dedicat în mod special literaturii, ceea ce a fost îndeplinit prin “la Guinguette littéraire”, o grădină literară în incinta casei Losseau cu 42 de evenimente pe parcursul a cinci luni, inclusiv lecturi, concerte, precum și o librărie și un “bar literar”. Programul de modă
și design a recunoscut tradiția și importanța limitată a industriei modei în Mons. Prin urmare, s-a urmărit reunirea diferitelor operatori din acest domeniu, cu sediul în Mons și Borinage, pentru a consolida legăturile dintre ei și pentru a le spori vizibilitatea internațională. Programul muzical a avut scopul de a prezenta și reinterpreta muzica și patrimoniul muzical al Mons și de a-l aduce în fața unui nou public. A existat o accentuare pe perioada Renașterii și, în special, pe viața și opera compozitorului secolului al XVIlea, Roland Lassus, compozitorul franco-flamand născut în Mons. Programul digital a fost în centrul programului cultural și una dintre principalele modalități prin care sloganul “Unde tehnologia întâlnește cultura…” a fost exprimat de Mons2015. Ambiția a fost de a găsi noi modalități de utilizare a tehnologiei, nu pentru sine, ci pentru a reduce diviziunea socială și digitală, a împuternici cetățenilor, a crea noi forme de expresie artistică și noi modele economice și a aduce oamenii împreună. Un proiect interesant a fost Café Europa89 (menționat și anterior). În centrul proiectului se afla o nouă cafenea de 70m2 dezvoltată într-un container de transport maritim convertit și amplasat în centrul orașului. În afară de a funcționa ca o cafenea, Café Europa a servit ca un loc pentru evenimente culturale, educaționale și sociale zilnice, inclusiv pentru copii, tineri și familii. Evenimentele au inclus rezidențe artistice, spectacole, expoziții, dezbateri și momente gastronomice. Un grup de ecrane de televizor pe un perete (zidul “Europa”) a permis o conexiune audio-vizuală cu cele douăsprezece orașe partenere, creând astfel un spațiu virtual comun, cu evenimente comune care aveau loc simultan în celelalte orașe. Café Europa a fost, de asemenea, conectată la evenimente externe legate de tehnologia digitală, cum ar fi “Big Data Week 2015”, un eveniment anual în care aproximativ 40 de orașe din întreaga lume organizează evenimente locale, funcții de networking, demonstrații de vizualizare a datelor, dezbateri, discuții și hackathons, care sunt apoi conectate prin platforme online. Café Europa a găzduit mai mult de 100 de proiecte, dintre care 48 au fost inițiate de către locuitorii din Mons, inclusiv câteva în cadrul programului de tineret Mons2015. De asemenea, a primit în jur de 1.500 de vizitatori în fiecare lună și un total de 15.000 în timpul anului deținerii titlului.

Pilsen a fost al patrulea cel mai mare oraș din Cehia și a fost situat aproximativ la 90 km sud-vest de Praga. Cu o populație de 165.000 de locuitori, Pilsen a fost cel mai mare oraș și centrul administrativ și industrial al regiunii Pilsen, care, cu 550.000 de locuitori, a reprezentat aproximativ 5% din populația totală a Cehiei. Deși orașul era relativ mare în comparație cu alte orașe din Cehia, era un oraș relativ mic atunci când a găzduit o Capitală Europeană a Culturii. Pilsen avea o istorie îndelungată, care data din 1295, când Orașul Nou al Pilsenului a fost fondat în urma decretului emis de regele Wenceslas al II-lea. Datorită locației strategice a orașului, în apropierea mai multor râuri, Pilsen a înflorit rapid ca un important centru comercial. În secolul al XVI-lea, mai multe clădiri din centrul orașului au fost distruse de incendii și, ulterior, constructorii italieni au contribuit semnificativ la dezvoltarea arhitecturală a orașului. La acea vreme, patrimoniul arhitectural al orașului cuprindea mai multe obiective turistice celebre, cum ar fi catedrala gotică St. Bartholomew, primăria în stil renascentist, un mănăstire franciscană și o sinagogă evreiască. Multe dintre clădirile în stil baroc ale Pilsenului, care datează din secolul al XVII-lea, au fost proiectate de Jakub Auguston, iar sculpturile au fost construite de Kristian Widman. Clădiri precum teatrul și muzeul orașului, Sala Cetățenească și casele cu graffiti-urile lui Mikolas Ales datează din secolul al XIX-lea. În 1989, centrul orașului Pilsen a obținut statutul de monument istoric. Pe vremea respectivă, economia regională era dominată de ingineria mecanică, prelucrarea alimentelor, materialele de construcții și ceramica, producția și distribuția de energie, metalurgia. Peste jumătate din forța de muncă a regiunii era angajată în sectorul serviciilor. Pilsen era, de asemenea, sediul Universității din Boemia de Vest și al Facultății de Medicină a Universității Charles din Praga. Merita menționat că Pilsen era un oraș relativ prosper în Cehia, cu un centru industrial înfloritor și niveluri comparativ ridicate de ocupare a forței de muncă. Deși existau unele probleme sociale în oraș, acesta nu se percepea și nici statistica nu sugera că ar fi fost un oraș care să sufere de probleme urbane comune legate de chestiuni precum șomajul, tulburările sociale, criminalitatea sau poluarea. ‘Sloganul și conceptul general al programului cultural al Pilsenului pentru ECoC 2015 a fost “PILSEN, OPEN UP! – Otevři si Pilsen!”. În limba cehă, sloganul se referă la denumirea coloquială a berii Pilsener (tradus ca “Deschide-ți berea Pilsen”), dar utilizarea sloganului în limba engleză a fost pentru a provoca natura tradițional “închisă” a societății cehe, rezultată din experiența istorică a unui regim totalitar. “PILSEN, OPEN UP!” a fost folosit pentru a încuraja locuitorii din Pilsen să interpreteze sensul sloganului în
propria lor manieră, să se deschidă unii față de ceilalți și față de restul Europei prin programul mai amplu al evenimentelor ECoC (în acord direct cu dimensiunea europeană). Pe parcursul anului 2015, au avut loc peste 600 de evenimente și experiențe culturale în Pilsen, de la spectacole de teatru și muzică până la festivaluri și conferințe. Pentru a reflecta multiplele interpretări ale sloganului “PILSEN, OPEN UP!”, programul evenimentelor a fost organizat în cele patru fluxuri de lucru identificate deja în etapa de aplicare: Arte și Tehnologii, Relații și Emoții, Tranzit și Minorități și Povești și Surse. Ceremonia de deschidere din ianuarie a cuprins toate cele patru teme, aducând împreună muzicieni, artiști acrobatici și alte personalități pentru eveniment. Cele patru teme sunt următoarele: În cadrul primului flux intitulat “Arte și Tehnologii”, s-a dorit să sărbătorească și să consolideze legătura dintre istoria industrială, meșteșugurile, abilitățile și afacerile din Pilsen. A fost creat “incubatorul creativ” la DEPO2015 pentru a oferi artiștilor creativi din Cehia și din străinătate un spațiu pentru a-și dezvolta ideile inovatoare și pentru a-și expune munca în fața publicului. Prin acest flux a fost lansat primul proiect emblemă, intitulat “New Circus Season”, care a inclus spectacole live de muzică, acrobație și teatru, desfășurate pe parcursul a peste 50 de seri în 2015. Proiectul emblemă “Fabricile Imaginației” a avut loc pe parcursul anului 2015, deschizând cinci situri industriale din Pilsen pentru ateliere și evenimente accesibile publicului. Un alt proiect emblemă, “Jiři Trnka și Lumea Animației”, a avut loc din ianuarie până în mai, prezentând evenimente variate ce evidențiau originea artei și meșteșugurilor de animație și păpuși. Ceremonia de închidere din decembrie a oferit ocazia de a prezenta o versiune restaurată și digitalizată a filmului lui Jiři Trnka, în încercarea de a păstra patrimoniul național de film al Cehiei. Al doilea flux, intitulat “Relații și Emoții”, a fost dezvoltat pentru a deschide spațiul public din Pilsen și a implica publicul într-o discuție despre identitatea personală și națională. Proiectul emblematic “Spațiul Public” a avut scopul de a sprijini această idee, prin diverse evenimente, inclusiv “Festivalul Luminii”. În luna februarie, “Festivalul Luminii” a iluminat Pilsen-ul, cu instalații și expoziții interactive în opt locații din oraș. În luna mai, zonele din Pilsen au sărbătorit “Ziua Vecinului European”, iar peste 5000 de locuitori s-au alăturat evenimentului, prin activități precum pregătirea cinei pentru persoanele din cartierul lor. Fluxul de lucru “Relații și Emoții” a susținut, de asemenea, un alt proiect emblematic numit “Orașul Ascuns”. Pentru acest proiect, au fost create aplicații interactive care au atras locuitorii din Pilsen către zone mai retrase din oraș, pentru a descoperi noi locuri publice. Al treilea flux, intitulat “Tranzit și Minorități”, a fost conceput pentru a evidenția diversitatea orașului și a populației sale prin diverse ateliere și evenimente. De a lungul anilor, Pilsen a văzut o mare influx de imigranți din fostele țări ale Uniunii Sovietice, Mongolia și Vietnam, însă orașul a întâmpinat dificultăți în integrarea acestor populații. Pentru acest flux de lucru, s-a creat un singur proiect emblematic, bazat pe munca artistului Gottfried Lindauer, care a adus pentru prima dată în Europa portrete ale maorilor din Noua Zeelandă. Acest proiect a sprijinit opt pictori în realizarea de portrete ale minorităților care trăiesc în prezent în Pilsen, acestea fiind expuse și prezentate publicului în perioada iunie-iulie. Ultimul flux, denumit “Povești și Surse”, a fost creat pentru a promova turismul pe baza unor personalități importante din Pilsen și pentru a aduce în amintire evenimente și experiențe din trecut. “Festivalul Eliberării” – care sărbătorea aniversarea a 70 de ani de la eliberarea Pilsenului de către Armata SUA – a fost unul dintre cele mai populare evenimente ale programului Capitalei Culturale. Pe parcursul a mai multor zile, au avut loc evenimente precum reconstituiri istorice, dezvelirea unui memorial și evenimente muzicale și festive. În lunile de vară, a fost realizat proiectul emblematic “Frumusețea Barocă a Boemiei de Vest”, care sărbătorea peisajul baroc al Regiunii Pilsen. Evenimentul principal din cadrul proiectului a fost “9 Săptămâni de Baroc”, unde în fiecare săptămână o nouă zonă a fost gazda unor evenimente artistice, muzicale, focuri de artificii și teatrale. Fluxul de lucru a fost completat și de proiectul emblematic care explora “Festivalele și Bogăția Culturală a Pilsenului”. Acest proiect a avut loc pe tot parcursul anului și a avut ca scop evidențierea numeroaselor instituții culturale din Pilsen, de la teatre și săli de expoziții până la galerii de artă și muzee. În cadrul programului cultural al Capitalei Culturale Europene, au existat câteva momente cheie. Manege Carre Senart – Transformarea orașului Pilsen în Capitala Culturală Europeană a fost marcată de caruselul artistic creat de artistul și tehnologul francez Francois Delaroziere din suburbiile Parisului, amplasat în Piața Republicii (în centrul orașului). Aproximativ 60.000 de persoane au participat la acest proiect. Ceremonia de deschidere – Simfonia Clopotelor: Ceremonia de deschidere a proiectului Pilsen – Capitala Europeană a Culturii 2015, regizată de șeful artistic Petr Forman, a fost urmărită de 25.000 de spectatori. Expoziția Jiri Trnka Studio – O expoziție multimedia unică dedicată vieții și lucrărilor lui Jiri Trnka, faimosul autor de filme animate, artist, ilustrator și nativ al Pilsenului. Colectia de lucrări expuse cuprindea peste 300 de lucrări originale de artă. Expoziția a fost vizitată de peste 25.000 de persoane și a devenit unul dintre cele mai populare evenimente din 2015. Munchen – Metropola strălucitoare a artei 1870 – 1918 – Acest important proiect internațional realizat de Galeria Boemiei de Vest a fost una dintre cele trei mari expoziții comune în cadrul programului Capitalei Europene a Culturii 2015 și a prezentat faimoasa școală de pictură din München, Munchen Jugendstil și mișcarea avangardistă a grupului Der Blaue Reiter. Peste 7.000 de vizitatori au admirat lucrările lui Kandinsky, von Max, von Lenbach, Leibl, von Stuck și lucrările artiștilor cehi care lucrau la München la acea vreme. DEPO2015 – a fost un spațiu de viață unde afacerile și cultura sunt combinate în soluții inovatoare. Un punct forte al proiectului este designul său multifuncțional, deoarece sub acoperișul proiectului se aflau: birouri de co-working care permiteau spațiu flexibil pentru 25 de companii mici (în general, cu o singură persoană) să lucreze într-un spațiu fie pe proiecte comune, fie individual (majoritatea chiriașilor erau artiști, designeri sau companii IT); un spațiu mare de expoziții (în 2015 au avut loc 28 de expoziții separate); un cafe care oferea mâncare și băuturi vizitatorilor DEPO2015; un atelier pentru industriile creative; o fostă curte pentru autobuze, suficient de mare pentru a găzdui o serie de evenimente în aer liber, inclusiv concerte și activități sportive (cea mai mare activitate din 2015 a fost un concert cu 20.000 de persoane în mulțime). Marionete gigant în Pilsen – Cehia are o lungă legătură istorică cu teatrul de păpuși, deoarece mulți marionetiști faimoși au venit din țară. Programul cultural Pilsen2015 a avut o varietate de proiecte legate de tema teatrului de păpuși. Acest lucru a variat de la proiecte realizate de marele și internaționalul teatru de păpuși Royal de Luxe (un teatru stradal francez văzut de 18 milioane de oameni în peste 170 de orașe) până la mici spectacole de păpuși concepute și interpretate de copiii locali din Pilsen. Deși teatrul de păpuși nu a fost o temă generală a programului ECoC, ca gen cultural a devenit o parte importantă a întregului an. OPEN A.i.R. (Artiști în Rezidență) – proiectul a permis artiștilor cehi, în special celor din Pilsen, să lucreze în străinătate și artiștilor din întreaga lume să vină în Pilsen să lucreze. Cu toate că proiectul a început în 2012, el a fost extins în ceea ce privește numărul de artiști participanți și tipul de suport pe care l-au primit fiecare dintre ei. Artiștii au locuit atât în Pilsen, cât și în străinătate, pentru perioade cuprinse între 2 săptămâni și 6 luni.

San Sebastián, cunoscut și sub numele de Donostia în limba euskara (limba bască), este situat în Comunitatea Autonomă a Țării Bascilor din Spania. Orașul se află în nordul Spaniei, la 20 de kilometri de granița cu Franța. Este capitala regiunii Gipzkoa, care se întinde pe o suprafață de 60 km2 și are o populație de 186.000 de locuitori (datele statistice naționale spaniole din 2015), ceea ce îl face cel mai mare oraș din regiune. De la vizita reginei Isabelle a II-a în San Sebastián în 1845, orașul a beneficiat de un nivel ridicat de turism și, începând cu începutul secolului al XX-lea, a devenit o destinație turistică importantă în Europa – cunoscută în special ca o destinație pentru “clasa superioară”. În timpul Primului Război Mondial, orașul a devenit refugiu pentru mulți europeni înstăriți, iar influența economică a acestora se simte și astăzi. În timpurile mai recente, San Sebastián este un oraș modern și cosmopolit, axat pe turism și activități comerciale. PIB-ul regiunii Țării Bascilor constituie 6,1% din PIB-ul total al Spaniei. În 2015, rata șomajului în San Sebastián era de 10,6%, mult sub media națională de 20,8%. De peste 50 de ani, San Sebastián și regiunea Bascilor în ansamblul său au fost afectate de atacurile teroriste ale ETA (în euskara: Euskadi Ta Askatasuna, Patria și Libertatea Bască). ETA a fost creată în 1959 ca un grup pentru promovarea culturii basce și ulterior s-a dezvoltat ca un grup paramilitar cu obiectivul independenței Țării Bascilor. După cum se explică în continuare, acest aspect al istoriei orașului a devenit o parte fundamentală a candidaturii și a programului ECoC în ansamblu, fiind punctul central al multor teme și proiecte. Pe scurt, evaluarea locală a ECoC3 a arătat că au avut loc 3.475 de activități în cadrul anului ECoC 2016 în oraș, ceea ce înseamnă cu aproximativ 2.000 mai multe decât într-un “an non ECoC”. Programul cultural a fost divers în activitățile sale, cu activități teatrale reprezentând 33% din program, activități muzicale 25%, audiovizuale 20%, literare 7% dintre activități, restul fiind o combinație de alte forme de artă (cum ar fi cea vizuală). Programul cultural pentru ECoC San Sebastián a fost mai îndrăzneț în temele și subiectele sale în comparație cu alte ECoC. Multe dintre temele principale din programul cultural au legătură cu probleme dificile și provocatoare, inclusiv violența, terorismul și dificultățile politice, având linia sa principală de direcție în cartea de candidatură fiind “Cultura pentru a depăși violența”90. Unele tonuri și subiecte întâlnite în literatura ECoC subliniază clar utilizarea anului ca vehicul pentru depășirea unora dintre dificultățile istorice întâlnite în oraș și regiunea sa înconjurătoare. Deși, desigur, există multe aspecte ale programului cultural care se regăsesc și în alte ECoC (inclusiv festivaluri, concerte de muzică și artă performativă), unele dintre
temele de fond ale programului pot fi considerate cu adevărat unice. Programul cultural s-a bazat pe două concepte: “Coexistență” și “Orașul”, care sunt legate de noi modalități de abordare a problemelor importante pentru societatea bască. Coexistența se referă la trei “Faruri ale Schimbării”91 ECoC, având obiectivul de cooperare durabilă. Orașul a căutat să atingă acest obiectiv cu ajutorul celor cinci cheiuri care lucrează transversal cu farurile. Programul a inclus 93 de proiecte legate de cele trei faruri, explicate mai jos. Cele trei faruri s-au concentrat pe cultura vieții în comun și depășirea conflictelor. Farul Păcii a fost un subiect relevant pentru țara Bascilor, care s-a confruntat cu decenii de terorism. În plus, acest subiect era deosebit de important în contextul european, unde
problema integrării și conviețuirii devine din ce în ce mai relevantă. Astfel, conceptul de far al păcii a avut rolul de a susține noi forme de guvernare, promovând și îmbunătățind demnitatea și drepturile omului. Farul Vieții a prezentat conceptul existenței umane, fiind membru al societății și parte a mediului înconjurător, astfel că acest parcurs a inclus teme precum sănătatea, munca și mediul înconjurător. Unul dintre focus-uri a fost să permită cetățenilor să reflecteze asupra relației lor reciprocă și cu mediul înconjurător. Voci Luminoase a fost văzut ca o modalitate de a atinge conviețuirea între oameni; astfel, comunicarea eficientă a fost un mecanism virtual care a permis oamenilor din diferite societăți să interacționeze între ei. Acest far a fost dedicat în principal activităților legate de comunicare între ei (adică “voci”) și, prin urmare, diferența principală de accent față de farul Păcii a fost în jurul importanței de a vorbi și de a lucra unii cu alții. Comunicarea s-a realizat prin cultură și a inclus expresii artistice, precum muzica, literatura și arta vizuală, deoarece acestea sunt unul dintre ingredientele pentru o societate mai pluralistă. Acest far a reprezentat conceptul minorităților culturale și lingvistice, un subiect deosebit de relevant pentru țara Bascilor. În anul ECoC 2016, San Sebastián a strălucit ca o perlă culturală, iar programul său divers a fost ghidat de trei “faruri” majore. Dar dincolo de acestea, au existat și cinci “cheiuri” esențiale care au contribuit la adâncimea și autenticitatea activităților culturale din oraș. Primul “chei”, numit “284+”, a avut ca scop protejarea diversității lingvistice. Cu peste 284 de limbi în Europa, multe dintre ele erau în pericol să dispară din cauza lipsei de utilizare. Așa că San Sebastián s-a angajat să susțină și să promoveze limbi mai puțin cunoscute și să le aducă în prim-plan prin proiectele culturale. Următorul “chei”, “Pagadi”, a deschis porțile gândirii critice prin arta contemporană. Cetățenii au fost conectați cu arta din mediul lor înconjurător, oferindu-le oportunitatea să reflecteze și să analizeze diverse aspecte culturale și sociale. “Bestelab”, al treilea “chei”, a fost dedicată implicării active a cetățenilor în comunitate. Prin promovarea inițiativelor și cooperarea activă a oamenilor, San Sebastián a căutat să îmbunătățească integrarea migranților, coeziunea socială și să promoveze protejarea mediului. Următorul “chei”, “Hirikia”, a adus cultura și tehnologia împreună. Utilizând tehnologia, orașul a oferit informații și a încurajat comunicarea în contextul cultural. Acest lucru a creat noi modalități de conectare a cetățenilor cu cultura și arta modernă. În sfârșit, “Hazitegiak” a înlesnit interacțiunea dintre cetățeni, spațiile culturale și artiști. Prin intermediul unor ateliere interactive și discuții participative, publicul și artiștii au avut ocazia să se conecteze și să se inspire reciproc. În ansamblu, aceste “cheiuri” metodologice au oferit o perspectivă amplă asupra proiectelor culturale din San Sebastián și au contribuit la crearea unui an ECoC de neuitat, în care arta și diversitatea au fost celebrate în toată splendoarea lor.

În trecut, Varșovia era un oraș înfloritor în Polonia, situat pe malurile râului Oder, în regiunea istorică Silezia, în sud-vestul țării, nu departe de Cehia. Fiind al patrulea oraș ca mărime din Polonia, Varșovia era capitala Voievodatului Silezia Inferioară, având o suprafață de 300 km2 și o populație de 636.000 de locuitori. Aici, diversitatea religioasă era evidentă, deși majoritatea locuitorilor erau catolici, orașul găzduia o sinagogă și biserici romano-catolice, luterane și ortodoxe. În anul 2015, Varșovia a fost recompensat cu titlul de Oraș al Reformei de către Comunitatea Bisericilor Protestante din Europa. Candidatura Varșovia2016 a prezentat orașul ca un “spațiu al frumuseții”, reflectând o înțelegere amplă a culturii și a rolului său, împreună cu frumusețea în viața orașului. S-au subliniat aspecte precum caracterul multicultural al orașului, în special diversitatea religioasă din cadrul Districtului Respectului Mutual, locuit de catolici, evrei, protestanți și membri ai bisericilor ortodoxe. Alte aspecte incluse în propunere au fost drepturile animalelor și ecologia. Prin tema aleasă, programul își propunea să construiască spații pentru frumusețe în Varșovia, în regiunea Silezia Inferioară și în spațiile de locuit ale fiecărei persoane, după cum urmează: “Deschiderea spațiilor” (Inculturator, Legătură Culturală, Pașaport Cultural European, Biserică: Frumusețe și Kitsch); “Frumusețea în vedere” (Beton și Vegetație, Figuri Urbane, Artă în Spațiu, Prezența Formei); “Frumusețea intimă” (Casă pentru Artă – Artă pentru Casă, Corpul Uman: Artefact – Economie – Politică, Cultura Mesei și Vinului, Cultura Educației Parentale); “Frumusețea în Cibernetică” (Pavilionul Muzeului Wrocław, CulTube, LiveArtNet, CyberArchive of Art)”; Puterea Naturii – Puterea Culturii” (Orașul Parcurilor și Grădinilor, Nevoile Umane – Drepturile Animalelor, Râul Culturii, Reciclarea Energiei).92 În ansamblu, programul a inclus 425 de proiecte, cu aproximativ 2.000 de evenimente artistice, cum ar fi festivaluri, concerte, spectacole, proiecții, evenimente în aer liber și altele. Privind locația, programul s-a concentrat pe patru scene principale: “Scena Varșovia” – axată pe dialogul dintre oraș și locuitorii săi; “Scena Sileziei Inferioare” – promovând participarea regională la proiect; “Scena Poloniei” – o platformă pentru activități artistice colaborative din întreaga țară; “Scena Europeană și Mondială” – evidențiind cooperarea internațională între artiști și creatorii de cultură, subliniind rolul orașului în cultura europeană și mondială.93 Programul a fost împărțit în opt domenii artistice, fiecare fiind condus de un curator și având evenimente și proiecte specifice. Programul a pus în aplicare proiectele curatorilor și a co-organizat multe dintre acestea cu alți parteneri. Consiliul Curatorilor a ținut “Întâlniri ale Creatorilor” săptămânal în faza de dezvoltare pentru a discuta programul cultural și a asigura echilibru și vizibilitate. Aceste întâlniri au contribuit, de asemenea, la reflectarea temelor “metamorfozei” și “spațiilor frumuseții” în subprogramele fiecărui domeniu artistic. Fiecare subprogram a conținut și elemente-cheie. Astfel, arhitectura a avut ca scop facilitarea înțelegerii
și aprecierii arhitecturii, precum și stimularea dezbaterii. A inclus 13 proiecte, printre care conferințe și expoziții despre patrimoniul arhitectural al Varșoviei și posibilitățile de dezvoltare viitoare. De asemenea, a inclus restaurarea clădirilor moderniste postbelice, pentru a promova conștientizarea acestui gen arhitectural. Un alt proiect a implicat designul unui cartier de case model, Nowe Żerniki, care a implicat analiză, dezbateri și utilizarea experiențelor participanților. Filmul a cuprins 20 de proiecte, inclusiv mai multe festivaluri de film, printre care și Festivalul Internațional de Film New Horizons. Literatura a inclus 45 de proiecte, fiind pus în aplicare în colaborare cu programul pentru UNESCO World Book Capital 2016, care a fost găzduit de Varșovia între aprilie 2016 și aprilie 2017. Muzica a inclus 54 de proiecte dintr-o varietate largă de genuri muzicale. Opera a prezentat o performanță inovatoare în aer liber, bazată pe fragmente din Carmen de Bizet, intitulată “Noaptea spaniolă cu Carmen – Zarzuela”. Evenimentul a fost regizat de directori eminenți din Polonia (Waldemar Zawodziński) și Spania (Ingnacio García). A inclus 500 de artiști și a atras un public de 30.000 de persoane. Artele performative au inclus patru evenimente mari în aer liber au format “Cvartetul Fluxului”. Teatrul a cuprins 31 de proiecte sub motto-ul “Lumea ar trebui să fie un loc al adevărului”. Proiectul emblematic a fost cea de-a șaptea ediție a “Teatrului Olimpic”: un festival internațional de teatru, care a prezentat realizările unor dintre cei mai importanți practicanți ai teatrului din întreaga lume. Artele vizuale au inclus 28 de proiecte la diferite locații în oraș, având o poveste generală despre “oameni, locuri și idei ale artiștilor surprinse sub forma unei narative”.

În 2017, Aarhus a fost desemnată Capitală Europeană a Culturii și a avut o caracteristică specială: o mare populație de studenți. Cu aproximativ 50.000 de studenți într-un oraș de 350.000 de locuitori, aceștia reprezentau o proporție semnificativă a populației. Această mare comunitate studențească a conferit orașului o viață culturală mai bogată, iar universitatea, situată în periferia orașului, a permis dezvoltarea unui centru urban independent de influența academică. Aarhus a promovat valoarea deosebită a studenților, aceștia fiind consumatori activi, dezvoltatori de servicii și antreprenori creativi, cu potențial de a contribui la viața culturală a orașului.95 Tema centrală a programului a fost “Rethink” (Re-gândire). Obiectivul lor a fost să reevalueze instituțiile culturale și educaționale, să reevalueze orașul în sine și să ofere în 2017 oportunitatea pentru oraș să experimenteze cu noi forme de instituții. Aceasta a reprezentat nucleul propunerii lor. Viziunea Aarhus 2017 a fost să utilizeze arta și cultura pentru a reevalua provocările de mâine, iar misiunea lor a fost să creeze dezvoltare durabilă – creștere culturală, umană și economică – inspirând cetățenii să trăiască, lucreze și să participe în regiunea europeană. Programul Aarhus 2017 a constat din: MEGA Events; Full Moon Events; Anohni – artist-in-residence; Visual Arts and Exhibitions; Performing Arts; Music and Sound; Festivals and Happenings; Literature, discussions and debates; Film and Animation; Design and Architecture; Sport and Play; Children and young people; Creative Industries; History and Belief; European Region of Gastronomy 2017; Aarhus 2017 and Pafos 2017; Networks and strategic partnerships; Affiliates Programme; OFF TRACK.96 Scopul fundamental al Capitalei Europene a Culturii a fost să sărbătorească cultura, arta și creativitatea. În afară de valoarea sa intrinsecă, cultura a reprezentat o componentă esențială a dezvoltării sociale, economice și mediului înconjurător. Aarhus 2017 a creat un program cultural de înaltă calitate, prezentând toate formele de artă și cultură, lucrând împreună cu artiști, instituții și antreprenori locali, naționali și internaționali. Numărul de spectatori și vizitatori a crescut semnificativ în întreaga regiune. Sub tema „Să reevaluăm”, Aarhus 2017 a colaborat atât cu instituții consacrate, cât și cu cele emergente. Programul a generat un sector cultural sporit, pregătit să facă față noilor provocări, să lucreze cu noi parteneri, să testeze idei și să exploreze potențial nou și neexploatat. Aarhus 2017 a folosit cultura pentru a spori coeziunea socială, încurajând implicarea comunității și implicând mii de cetățeni în programul de voluntariat. Prin încrucișarea formelor de artă, folosirea spațiului urban și oferirea mai mult de jumătate din program gratuit, cultura a devenit accesibilă noilor audiențe.97 În timpul anului în care a deținut titlul de Capitală Europeană a Culturii, programul cultural din Aarhus a fost de înaltă calitate și mai extins în comparație cu oferta culturală a regiunii în anii precedenți. Au fost implementate în total 442 de proiecte de bază, care au inclus 13.708 de “zile de evenimente”. În ansamblu, programul a primit o “evaluare de succes din partea cetățenilor” de 66%, în timp ce evenimentele MEGA și Full Moon au primit scoruri pozitive din partea audienței de 92%. Au fost create și apoi prezentate sau expuse pentru prima dată mai multe lucrări noi. Un număr total de 1.200 de artiști internaționali au contribuit la program. Aproximativ 79% dintre proiecte au avut un partener internațional și/sau un schimb cultural în cadrul Europei.

Pafos, situat în partea de vest a Ciprului, datează din perioada neolitică. Orașul și întreaga țară se află la intersecția Mediteranei de Est, fiind un amestec multicultural. Proximitatea geografică față de Liban, Turcia, Siria, Egipt, Palestina și Israel, precum și față de Europa continentală, caracterizează cultura sa. Ca urmare, Pafos aspira să devină prima Capitală Europeană a Culturii care să lege Estul de Vest. Cu o populație de doar 35.000 de locuitori, Pafos este una dintre cele mai mici gazde ECoC, iar dimensiunea sa a fost un factor semnificativ care a influențat finanțarea, implementarea și beneficiile ECoC pentru oraș. Un alt element definitoriu al orașului Pafos este numărul de turiști, cu 3,9 milioane de turiști care au vizitat orașul și împrejurimile acestuia în 2017. Legată de dimensiunea orașului, sectorul cultural din Pafos este relativ mic și, în general, mai puțin dezvoltat decât în majoritatea orașelor gazdă ECoC. Orașului (în special înainte de anul ECoC) îi lipseau clădiri culturale cheie de mari dimensiuni – cum ar fi un teatru major, o sală de balet sau un concert. În schimb, sectorul cultural din Pafos se lega adesea de trecutul orașului. Arhitectura orașului era adesea considerată principala “ofertă” culturală, inclusiv Mormântul Regilor, Mozaicurile, Castelul și numeroasele biserici. Ideea centrală a Programului Pafos201799 s-a bazat pe tradiția antică, când cultura se dezvolta în spații deschise. “Fabrica de Cultură Deschisă” (un termen prezent în mod frecvent în candidatură) care a constituit o parte importantă a programului cultural, promitea să călătorească în toate zonele și comunitățile din Pafos, să expună activitățile programului Pafos2017 și să creeze un spațiu comun de comunicare și cooperare pentru toți. Această idee centrală nu se referea doar la spațiile deschise, ci și la deschidere în ceea ce privește toleranța, acceptarea, încurajarea și integrarea diferitelor culturi, idei și credințe. Scopul ECoC în Pafos a fost exprimat prin motto-ul său “Legând continente – Unind culturi”. Motto-ul exprima nevoia de interconectare și de punere în legătură a locuitorilor separați ai Pafos, inclusiv rezidenți permanenți, vizitatori și imigranți. De asemenea, sublinia cât de important era să se conecteze zonele răspândite ale orașului și să se transforme întregul teritoriu al Pafos într-un spațiu comun împărtășit de toți cetățenii săi, atât în sens literal, cât și metaforic. În cele din urmă, sublinia necesitatea de a depăși diferențele dintre comunitatea greacă cipriotă și comunitatea turcă cipriotă prin intermediul diverselor proiecte. Lipsa infrastructurii culturale din Pafos în ceea ce privește teatrele, muzeele și galeriile a determinat orașul să caute modalități alternative de a organiza și găzdui ECoC. Climatul favorabil al Ciprului i-a permis orașului să organizeze majoritatea activităților și evenimentelor în aer liber, plasând astfel orașul Pafos și patrimoniul său cultural în centrul programului ca o “Fabrică de cultură în aer liber”. Potrivit documentației privind Programul Cultural de Evenimente, aproximativ 70% din proiecte au fost realizate în aer liber. În ceea ce privește guvernarea și finanțarea, programul a fost implementat cu un buget foarte mic și cu un secretariat administrativ redus în comparație cu alte ECoC. O vulnerabilitate a ECoC a fost scăderea semnificativă a finanțării de la 23 de milioane de euro în etapa de aplicare la doar 8,5 milioane de euro în etapa de implementare. Împreună cu efectele crizei financiare și dificultățile în angajarea persoanelor necesare pentru o structură de guvernare stabilă, acest lucru a dus la probleme de capacitate la diferite niveluri. Astfel, Pafos a fost nevoit să fie inovativ în ceea ce privește implementarea ECoC și a depășit restricțiile bugetare prin: i) economii la bugetul de personal prin promovarea voluntariatului individual; ii) revizuirea propunerii inițiale (proiectele incluse în propunerea inițială au fost revizuite în mod exhaustiv în ceea ce privește bugetul și amploarea lor; în medie, până la 80% din bugetul proiectelor a fost tăiat în comparație cu bugetele estimate din propunerea inițială).

  Leeuwarden, situat în nord-vestul Țărilor de Jos, este un oraș cu 100.000 de locuitori în regiunea Friesland, care are o populație totală de 646.000 de locuitori. Deși Leeuwarden este principalul oraș din Friesland, regiunea are în total unsprezece orașe istorice conectate prin apă. Orașul Leeuwarden este, de asemenea, unul dintre cele mai vechi orașe din nordul Țărilor de Jos, cu o istorie bogată ce datează din epoca romană. Locuitorii din Friesland sunt recunoscuți pentru identitatea culturală puternică și sentimentul de mândrie locală. Sectorul cultural din Leeuwarden-Friesland este adesea considerat concentrat pe plan local și orientat spre sine în ceea ce privește conținutul cultural, publicul țintă și ambiția. Aceasta nu a fost neapărat percepută ca o slăbiciune, dar a avut o influență directă asupra tipului, a mărimii și a focalizării sectorului cultural din regiune. Orașul Leeuwarden și regiunea Friesland sunt relativ bine servite în ceea ce privește infrastructura culturală și activitățile, în special luând în considerare dimensiunea populației. Orașul găzduiește Muzeul Fries, inaugurat în 2013, Muzeul Național al Ceramicii Princessehof, precum și galerii mai mici, spații de expoziții și zone de spectacole. Tema candidaturii Leeuwarden-Friesland și tema centrală a programului cultural al ECoC a fost “Iepen Mienskip” (“Comunitate Deschisă”). Valorile fundamentale asociate acestui concept includ respectul reciproc, participarea, dezvoltarea de la bază, egalitatea și responsabilitatea civică. Abordarea de comunitate a dominat procesul de dezvoltare, precum și conținutul programului cultural. Programul principal a fost articulat pe trei teme: Programul Natură și cultură a fost un laborator deschis pentru idei și concepte referitoare la moștenirea noastră naturală și culturală. Spring Fever, de exemplu, a abordat problema biodiversităţii şi a diversităţii culturale într-un eveniment cultural itinerant care a urmat traseul de zbor al păsării godwit. La oraș și la țară s-au concentrat pe un schimb de valori între comunitățile urbane și rurale. Feel the Night, de exemplu, a invitat locuitorii orașului să simtă puterea unei nopți cu adevărat naturale, să regândească concepția despre iluminarea orașelor și, de asemenea, a promovat măiestria în acest domeniu. Comunitatea și Diversitatea au căutat să construiască forumuri neașteptate de întâlnire. În esență, acest program a fost despre empatia interculturală – înțelegerea culturii altor oameni în timp ce vă îmbogățiți cultura. Never Ending Orchestra, de exemplu, a creat un Mienskip deschis de muzică în toată Europa, cu muzicieni dintr-o multitudine de culturi interpretând aceeași temă în felul lor unic. A fost o simfonie a diversităţii. Dintre cele 800 de proiecte din programul cultural, peste 700 au făcut parte din “comunitatea deschisă”, caracterizat de abordarea de comunitate de jos în sus. Aceste proiecte au fost în mare parte concepute și realizate de către localnici cu îndrumare și sprijin din partea Fundației LF2018 (organismul responsabil cu implementarea ECoC Leeuwarden-Friesland). Proiectele comunității au apărut din ideile și eforturile oamenilor locali și au fost adesea conduse de artiști amatori sau pur și simplu de oameni care au dorit să experimenteze cultura sau să promoveze un mesaj social prin intermediul culturii. În acest fel, programul cultural s-a concentrat pe explorarea modalităților de participare a cetățenilor și pe modul în care cultura poate uni oamenii pentru a-și aduce talentul împreună în abordarea provocărilor comune și pentru a gândi soluții pentru provocările viitorului. Un principiu cheie al programului ECoC a fost acela de a utiliza cultura pentru a “ajuta [să facă față] problemelor societății”, nu doar a face “cultură în numele culturii”. Deși ECoC s-a concentrat pe cultură, temele care au rezultat din candidatură, procesul de dezvoltare și programul cultural ulterior s-au axat adesea pe problemele politicii sociale. Prin urmare, Leeuwarden-Friesland a ales să folosească anul cu titlul de Capitală Europeană a Culturii pentru a evidenția și aborda problemele sociale, folosind ECoC și cultura ca mijloc de a face acest lucru. În ansamblu, Leeuwarden-Friesland a luat dimensiunea europeană în serios. Au existat 1.600 de colaborări internaționale care au acoperit 87 de țări, ceea ce a fost de cinci ori mai mare decât estimările inițiale. LeeuwardenFriesland a conținut de mai multe teme europene care au legat Leeuwarden-Friesland de alte regiuni din UE care se confruntă cu provocări și probleme similare (de exemplu, limbile minoritare, migrația, legătura dintre oraș și zona rurală). Un alt aspect puternic al abordării Leeuwarden-Friesland privind dimensiunea europeană a fost existența finanțării pentru a ajuta proiectele să găsească parteneri din întreaga Europă.

Valletta, capitala Maltei, face parte dintr-o zonă metropolitană extinsă, cu aproape 400.000 de locuitori, reprezentând 90% din populația totală a țării. Zona este puternic dependentă de turism, iar alte industrii-cheie includ turismul medical, electronica, textilele și producția de filme. Ca și restul Maltei, Valletta a fost condusă pe rând de fenicieni, cartaginezi, romani, bizantini, aghlabizi, normanzi, sicilieni, angevini, francezi și britanici, până când Malta a devenit independentă în 1964. Această istorie a conferit Vallettei un bogat patrimoniu cultural și arhitectural, fapt ce i-a permis să obțină statutul de patrimoniu mondial UNESCO103
în 1980. Valletta are, de asemenea, o lungă tradiție în arte frumoase, ceea ce a inspirat crearea Muzeului Național de Arte Frumoase din Malta, care a funcționat între 1974 și 2010. Geografia strategică a Insulelor Malteze – așezate între Europa și Africa – a plasat comunitățile într-o poziție unică pentru a găzdui o sărbătoare culturală diversă ca Capitală Europeană a Culturii. Iar stilul mediteranean a fost o altă caracteristică valoroasă a identității Insulelor, capabilă să se conecteze cu perspectivele variate și valoroase din jur. Prin programul său104, Valletta 2018 a emis o invitație de a participa la o celebrare pe întreaga insulă, o explorare la 360 de grade a vieții contemporane malteze și gozitane, care își găsește inspirația acasă, în timp ce privește peste mare către vecini. Toate inițiativele culturale s-au bazat pe trei piloni: apropierea culturii de oameni, creșterea profesionalismului în sector și transformarea culturii într-un factor contribuitor la creșterea economică, atât prin turism, cât și prin crearea de noi oportunități de angajare. Aceste priorități au stat la baza mai multor evenimente și inițiative preluate de Valletta 2018. Pe lângă organizarea mai multor evenimente, în timpul programului s-a străduit să restaureze mai multe clădiri iconice din Valletta, considerând că patrimoniul cultural ar trebui protejat, iar sosirea Valletta 2018 a fost momentul perfect pentru a îmbogăți patrimoniul cultural al Maltei. Valletta 2018 a prezentat un program cultural în timpul anului de titlu care a inclus unele evenimente de înaltă calitate și a fost mai extins în comparație cu oferta culturală a Maltei din anii precedenți. Programul a cuprins 168 de proiecte care au implicat aproape 500 de evenimente. Capitala Europeană a Culturii a permis Vallettei să atragă audiențe mult mai mari pentru cultură decât în anii precedenți, depășind 400.000 de persoane pentru întregul an 2018. Mai mult de jumătate din numărul total de spectatori a fost alcătuit din evenimente noi pentru 2018, iar evenimentele mari în aer liber au reprezentat o mare parte din acest număr. 

  Matera era un oraș relativ mic cu 60.000 de locuitori, situat în regiunea Basilicata din sudul Italiei. Era capitala provinciei Matera și era cunoscută și sub numele de “Cittá Sotteranea” (Orașul Subteran). Matera era cunoscută în întreaga lume pentru centrul său istoric, numit “I Sassi”. Această zonă includea două cartiere (Sasso Caveoso și Sasso Barisano) cu locuințe în peșteri vechi locuite încă din perioada paleolitică. În 1993, I Sassi era declarată sit al patrimoniului mondial de către UNESCO107, reprezentând un exemplu remarcabil de așezare excavată în rocă, adaptată perfect mediului său geomorfologic și ecosistemului, precum și un exemplu remarcabil de ansamblu arhitectural și peisaj care ilustrează mai multe etape semnificative din istoria umană. Matera avea o puternică tradiție rurală, iar agricultura reprezenta principala activitate economică de-a lungul multor secole. Matera se caracteriza printr-un sector economic diversificat, în mare măsură influențat de creșterea sectoarelor de turism, meșteșuguri și cercetare, care înlocuiau “districtul de mobilă” local apărut în ultimele decenii ale secolului al XX-lea. Matera era un exemplu perfect de renaștere și regenerare urbană. Până în anii 1950, Matera era afectată de niveluri ridicate de sărăcie și rate ale mortalității infantile, parțial din cauza condițiilor insalubre din Sassi. Carlo Levi, un intelectual italian exilat de regimul fascist într-un oraș apropiat de Matera, descria în celebrul său roman “Cristos s-a oprit la Eboli” condițiile dificile ale oamenilor care trăiau în peșterilelocuințe. În 1952, după deplângerea acestei situații de către secretarul Partidului Comunist, Palmiro Togliatti, care numea orașul “rușinea națională”, prim-ministrul italian Alcide De Gasperi declara starea de urgență și în 1964 mii de oameni erau mutați cu forța din Sassi în cartierele nou construite în jurul orașului. Pentru conceperea și realizarea acestor noi cartiere, erau adunați la Matera cei mai buni arhitecți și urbaniști ai timpului, iar orașul rămânea în continuare un model pentru locuințele sociale la nivel internațional, grație colaborării cu UNRRA-CASAS (Administrația Națiunilor Unite pentru Ajutor și Reconstrucție). În urma acestei reașezări forțate, Sassi erau abandonate și deveneau rapid un oraș-fantomă. La sfârșitul anilor 1960 și în anii 1970, un grup de studenți și tineri profesioniști din Matera începeau să se preocupe de aceste structuri abandonate. Ei explorau atât centrul urban vechi, cât și unele peșteri de pe platoul înalt din apropiere. Ca urmare a acestui interes reînnoit, diferite studii contribuiau la conștientizarea potențialului istoric, social și cultural al centrului istoric al Matera. Studiile evidențiau cum aceste peșteri-locuințe puteau reprezenta un exemplu de așezare umană tradițională, care menținea o relație armonioasă cu mediul său natural de-a lungul timpului. Această atitudine schimbată față de oraș și mediul urban renovat conducea la aprobarea unei legi speciale în 1986, care în cele din urmă permitea locuitorilor din Matera să repopuleze peșterile-locuințe. Cu toate acestea, o mare parte dintre aceste peșteri erau cedate proprietății publice de către foștii locatari în schimbul apartamentelor moderne și a unei parcele de teren la momentul reașezării: acest lucru schimba peisajul I Sassi, care nu mai era exclusiv destinat utilizării rezidențiale, ci putea include, de exemplu, utilizări comerciale, culturale și turistice. Apoi, cea mai mare parte a centrului vechi a fost restaurată și peșterile găzduiau hoteluri, pensiuni, restaurante, cafenele, precum și spații culturale precum teatre, muzee și spații de expoziții. Aceste activități transformau orașul într-o capitală regională pentru agrement și cultură și ajutau Matera să se afirme ca destinație pentru vizitatorii regionali. Matera 2019 avea ca motto central “VIITOR DESCHIS”. Sloganul a fost ales deoarece ECoC (Capitala Europeană a Culturii) a avut menirea de a reprezenta “o oportunitate de a se îndrepta către deschidere în toate definițiile sale multiple: deschis, în sensul de “accesibil tuturor”; deschis, în sensul de “disponibil și nelimitat”; deschis, în sensul de “a nu ascunde gândurile sau sentimentele”; deschis, în sensul de “permis să fie supus dezbaterii”. Programul a fost constituit pe 5 piloni108: TRECUTUL ANTIC: Proiectele culturale cuprinse în această secțiunea au permis o reflecție atentă asupra relației de milenii a umanității cu spațiul și stelele. Prin urmărirea pașilor lui Pitagora, unul dintre cei mai iluștri locuitori ai regiunii, s-a explorat frumusețea universală antică a matematicii. În același timp, s-au analizat infinitele posibilități de dialog între om și natură, prin concerte și vizite la locuri spirituale – precum bisericile săpate în piatră – sau locuri de interes cosmologic – precum Centrul Geodeziei Spațiale. Practicile vechi și modelele de viață noi au fost puse pe probă, constituind bazele ipotezelor pentru noi modele de dezvoltare pentru deceniile viitoare. CONTINUITATE ȘI PERTURBĂRI: La fel ca în multe alte orașe europene, relația Matera cu modernitatea era conflictuală. La douăzeci și cinci de ani de la includerea “Sassi”, cândva o “rușine națională”, în lista patrimoniului mondial UNESCO, orașul încă încerca să se confrunte cu identitatea sa fizică. Secțiunea programului numită “Continuitate și Perturbări” reprezenta o oportunitate de a dezvolta o terapie colectivă și posibilitatea de a se confrunta nu numai cu rușinea orașului însuși, ci și cu multiplele sale forme la nivel european. Acestea variau de la creșterea inegalităților sociale la reapariția rasismului, incapacitatea multor țări europene de a oferi un viitor și speranță tinerilor lor și drama exodului persoanelor disperate care fug din războaiele în curs de desfășurare în Africa și Asia. Matera 2019 a fost o oportunitate de a observa frumusețea orașului, nu numai în teatre și muzee, ci și în spațiile în care trăiau în fiecare zi. REFLECȚII ȘI CONEXIUNI: Tema “Reflecții și Conexiuni” pleca de la clasicul motto latin, mai târziu adoptat de Lorenzo de’ Medici, “Festina lente” (grăbește-te încet). Trebuia să redescopere valoarea timpului și a liniștii, să se distanțeze de hegemonia prezentului imediat și să facă un pas înapoi de la ritmul accelerat care caracteriza viața în secolul al XXI-lea. Programul cultural intenționa să demonstreze că arta, știința și practica răspândită a cetățeniei culturale pot reprezenta, în întreaga Europă, elementele catalizatoare ale unui nou model revoluționar de comunitate înrădăcinat în “practica vieții de zi cu zi”. Mediu fizic al Matera ne încurajau să reevaluăm lucrurile “ab initio” și să luăm în considerare întrebări cruciale și valori fundamentale. UTOPII ȘI DISTOPII: Pornind de la tensiunea utopică irepresibilă din istoria Matera, tema “Utopii și Distopii” intenționa să testeze noi scheme inovatoare care să reprezinte o provocare pentru preconcepțiile despre orașele din Sud, inclusiv că turismul este singura modalitate de a obține stabilitate economică, tehnologia era singurul model de mediere posibil pentru relații, monocultura industrială era  singura oportunitate de dezvoltare și că mâncarea și vinul erau principalele elemente de identificare ale unui teritoriu. Exista o nevoie de o schimbare profundă de mentalitate, care să meargă dincolo de atitudinile fataliste, familismul amoral și opacitatea informațiilor și gestionării afacerilor publice, care au împiedicat adesea reînnoirea Italiei de Sud. Prin intermediul unei serii de jocuri urbane și rurale, Matera urma a fi transformată într-un teren pe care ne puteam imagina alternative posibile la realitățile pe care le luam ca atât de sigure. RĂDĂCINI ȘI RUTE: Secțiunea “Rădăcini și Rute” explora în mod precis posibilitățile extraordinare ale culturii mobilității care unesc Europa. Instinctul de mișcare era înrădăcinat în viața de zi cu zi a Materei, încă de la tradiția de “transhumanță”, care vedea în fiecare an turmele de animale mutându-se pe platoul Murgia. Mobilitatea era sângele vieții regiunii: de la Magna Graecia la Roma, sau din epoca bizantinilor și longobarzilor, arabilor, suabilor sau angevinilor, Basilicata a fost întotdeauna un loc de întâlnire și convergență. Recent, ca multe alte regiuni rurale din Europa, Matera a trebuit să facă față diasporei migratoare devastatoare, pentru a vedea apoi începutul recent al întoarcerii unei generații de tineri, atrași de valorile înrădăcinate în cultura sud-italiană. În cadrul programului, două proiecte infrastructurale109 au stat la baza acestuia și au explorat cele cinci teme principale. Primul proiect a fost I-DEA (Institutul de Arhivă Demo-Etno-Antropologică), care a avut ca scop digitalizarea arhivelor existente ale regiunii Basilicata, publicarea și accesibilizarea pentru toți. Arhiva a adunat un număr mare de documente publice, dar și materiale din colecții private și asociații culturale. Proiectul a avut ca scop să fie un prototip pentru o nouă concepție a instituțiilor culturale locale europene din secolul al XXI-lea. Într-adevăr, I-DEA a adunat documente și fișiere deja existente din zona locală, cu scopul de a maximiza potențialul resurselor existente de patrimoniu. Al doilea proiect a fost Open Design School. Construind pe baza experienței Matera ca “distretto del salotto” (districtul de design de mobilă), Open Design School a fost prima școală europeană de design fondată pe principiile culturii deschise, adunând autori, bloggeri, designeri, meșteșugari, hackeri, absolvenți, studenți și profesioniști. Scopul acestei școli deschise a fost de a transforma Matera și Basilicata într-o zonă de inovație radicală în arte, știință și tehnologii, datorită accentului pus pe învățare și experimentare fără ierarhii stricte, unde fiecare învață de la celălalt. În cele din urmă, școala a funcționat ca un laborator pentru co-crearea de cadre și echipamente pentru implementarea activităților culturale. Programul cultural a inclus peste 1.300 de evenimente, dintre care 65% complet gratuite, iar restul (aproximativ 450) accesibile cu achiziționarea Pașaportului Matera 2019. Evenimentele gratuite au reușit să adune aproximativ 350.000 de persoane, în timp ce evenimentele accesibile cu Pașaportul au avut peste 140.000 de participanți. Pașaportul oferea acces nelimitat și gratuit la toate evenimentele și spectacolele ECoC 2019, permițând cetățenilor să experimenteze noi activități culturale fără costuri suplimentare. Astfel, organizatorii au estimat că aproape 500.000 de persoane au participat la cel puțin un eveniment (inclusiv ceremonia de deschidere).

Plovdiv, cel de-al doilea oraș ca mărime din Bulgaria, după capitala Sofia, cu o populație de aproximativ 347.000 de locuitori, reprezintă centrul cultural și economic al sudului Bulgariei. Orașul este unic datorită unei istorii de 8.000 de ani și este unul dintre cele mai vechi orașe locuite în continuare din lume. În trecut, a fost o așezare tracă, fiind ulterior locuit de persani, greci, celți, romani, goți, bulgari, slavi și turci. Ca urmare, se mândrește cu un patrimoniu cultural divers și o populație multi-etnică. Plovdiv este situat pe malurile râului Maritsa, cel mai lung râu din Balcani, și la poalele Munților Rhodope, ceea ce îl face un centru turistic atractiv. Poziția sa geografică favorabilă l-a transformat și într-un important centru de transport, deoarece trei dintre cele zece coridoare pan-europene trec prin oraș sau în apropierea sa. Economia Plovdivului are tradiții îndelungate în industrie, comerț, transport, comunicații și turism. Zona Economică Trakia, una dintre cele mai mari zone industriale din Europa de Est, se află în apropiere de Plovdiv și atrăsese investiții de aproximativ 2 miliarde de euro și crease peste 30.000 de locuri de muncă noi de la înființarea sa în 1996. Aceasta cuprindea șase parcuri industriale care au atras peste 180 de companii internaționale și interne. Plovdiv fusese clasat printre primele trei orașe în categoria “Strategia de Investiții Directe Străine” în clasamentul “Orașele Europene
ale Viitorului 2018/2019″ al Financial Times. Orașul avea o atmosferă vibrantă pentru tineri, cu cele șase universități și peste 70 de școli, inclusiv școli primare, licee, școli de limbă străină, matematică, tehnice și de artă. Cu toate că s-a dezvoltat rapid din punct de vedere economic, Plovdiv era cunoscut printre bulgari ca orașul Ayliak, un cuvânt turcesc folosit pentru a exprima o atitudine relaxată și liberală față de viață.111 Motto-ul de bază și cheia pentru înțelegerea întregului program112, ideile diferitelor platforme și logica lor internă a fost ÎMPREUNĂ. Clar și universal, acest motto rezuma într-un singur cuvânt atât mândria, cât și cele mai mari provocări ale proiectului. Programul Plovdiv – Capitala Europeană a Culturii a fost structurat în patru platforme tematice113, legate de caracteristicile specifice ale orașului, patrimoniul său cultural, istoria, ritmul vieții, precum și de problemele și stereotipurile pe care au dorit să le depășească. Prima platformă a fost FUSE, care includea integrarea grupurilor etnice și minorităților și își propunea să adune diferite generații și grupuri sociale și să depășească granițele teritoriilor și zonelor izolate. Platforma cuprindea următoarele trei clustere: i) Mahala: acest cluster era legat de integrarea comunităților roma și turce. Scopul proiectelor din cluster era să atingă o implicare și participare maximă a acestor grupuri de minorități, precum și să ajute la depășirea barierele și stereotipurilor sociale. ii) RegionalE: acest cluster a cuprins festivalurile locale și proiectele culturale din întreaga regiune Plovdiv. A celebrat diversitatea tradițiilor, meseriilor și artelor și viața de zi cu zi din satele și orașele mici din jurul Plovdivului. iii) Beauty and the (b)East: cultura și tradițiile distincte din Balcani și Europa de Est au fost prezentate în domeniile muzicii, designului, arhitecturii și artei contemporane. Acest cluster a inclus,
de asemenea, proiecte partenere cu alte Capitale Europene ale Culturii din regiune. A doua platformă a fost TRANSFORM, platforma pentru reevaluarea și reînvierea spațiilor urbane uitate și abandonate, precum și pentru schimbarea percepției despre acestea. Platforma cuprindea următoarele trei clustere: i) Urban Dreams: în cadrul acestui cluster, au fost revitalizate spațiile publice disfuncționale. Obiectivul a fost ca clădirile abandonate din trecutul recent, printre care monumente arhitecturale de seamă (de exemplu, depozitele de tutun, Cinema Kosmos, Districtul Creativ Kapana), să devină spații pentru activități culturale și interacțiune socială. ii) River of Imagination: acest cluster a avut ca scop restabilirea legăturii dintre Plovdiv și râul Maritsa, care traversează orașul. Accentul s-a pus pe stimularea designului durabil, turismului alternativ și inovației verzi. iii) edYOUcate: clusterul s-a concentrat în primul rând pe publicul tânăr și copii. Scopul a fost de a dezvolta potențialul lor creativ și de a stimula interesul lor pentru artă. A treia platformă a fost REVIVE – o platformă care reprezintă cultura și conservarea patrimoniului cultural într-un context contemporan, evitând stereotipurile atracției turistice. Platforma cuprindea următoarele trei clustere: i) Culture Meets People: proiectele din acest cluster urmăreau să spargă barierele dintre public și artiști. Locuitorii din zonele mai îndepărtate și suburbiile au fost participanți cheie în diferite activități culturale. ii) Art for a Forgotten Future: accentul a fost pus pe arta contemporană, formatele hibride și utilizarea practicilor inovatoare pentru depășirea provocărilor locale din Plovdiv. iii) Time Machine: acest cluster s-a concentrat pe reînvierea patrimoniului cultural al orașului. Siturile istorice nepopulare și învechite, muzeele și alte instituții culturale au fost reactivate prin spectacole de artă în spații publice, activități educative și dialog. A patra platformă a fost RELAX – platforma care promovează un stil de viață sustenabil, Slow life, Slow food și Degrowth. Platforma
cuprindea următoarele trei clustere: i) Ayliak City: Ayliak (din turcă) înseamnă fie “stare de relaxare și confort”, fie “o persoană care nu este ocupată cu nimic, care este liberă”. Starea de Ayliak a fost recunoscută ca specifică ritmului și vieții de zi cu zi din Plovdiv. Proiectele s-au concentrat pe creșterea fericirii și prosperității prin metode non-consumiste. ii) EUrhythmica: ambiția acestui cluster a fost să prezinte publicului european bogata cultură muzicală a Plovdivului. Unele dintre cele mai mari și tradiționale festivaluri muzicale ale orașului au fost incluse în cluster, cu un program internațional îmbogățit. iii) Animate the City: accentul a fost pus pe conexiunea dintre sport și artă. Proiectele au inclus un festival de dans pe balansoar, un atelier de dans aikido, un festival de anime și jocuri și diverse alte evenimente. În anul 2019, au avut loc 513 de evenimente publice cu conținut cultural. În plus, au fost organizate 54 de evenimente legate de ECoC în alte orașe și în străinătate, precum și 34 de evenimente legate de activități de organizare și coordonare ale programului. În total, 1.528.432 de persoane au participat la evenimentele ECoC din Plovdiv și din regiunea Sud-Centrală în 2019.

În 2020, în timpul Președinției Croate a Uniunii Europene, Rijeka, ca cel mai mare port croat, a devenit centrul unui program semnificativ și extins de cultură și arte, fiind gazda multor artiști din scena culturală globală, croată și europeană – în același an când a fost și Capitală Europeană a Culturii. În august 2020, din cauza efectelor crizei coronavirusului, Comisia Europeană a propus să ofere Rijeka posibilitatea de a-și prelungi anul ca Capitală Europeană a Culturii.114 Astfel, programul Rijeka s-a încheiat în aprilie 2021.115Rijeka a primit titlul prestigios de Capitală Europeană a Culturii 2020 pentru programul său “Portul Diversității”116, cu scopul de a crea un oraș al culturii și creativității pentru Europa și viitor, având ca obiectiv crearea unor programe culturale numeroase de înaltă calitate artistică, programe culturale cu o puternică dimensiune europeană și în cooperare transnațională, implicarea unui larg spectru de părți interesate și cetățeni ca participanți și audiență la program, îmbunătățirea infrastructurii culturale, dezvoltarea abilităților, capacității și guvernării sectorului cultural, încurajarea parteneriatelor și cooperării cu alte sectoare, promovarea orașului și programelor sale culturale și sporirea orientării internaționale și vizibilității orașului Rijeka și a întregii regiuni. Programul își propunea să îmbogățească diversitatea culturală europeană, să celebreze relațiile culturale care unesc europenii, să creeze un loc de întâlnire pentru europenii provenind din medii diferite, să promoveze multiculturalismul, multilingvismul și înțelegerea reciprocă și să încurajeze sentimentul de cetățenie europeană. Toate studiile au arătat că proiectul Capitala Europeană a Culturii era o ocazie excepțională pentru revitalizarea urbană, o ocazie de îmbunătățire a profilului internațional al orașului și de îmbunătățire a imaginii sale din perspectiva locuitorilor săi, de îmbunătățire a vitalității vieții culturale a orașului, a vizibilității sale internaționale și a rezultatelor turistice. Programul cultural117 prezenta Rijeka și specificitățile sale Europei și, în același timp, aducea în prim-plan problemele culturale și sociale actuale ale Europei. Cele trei teme principale ale programului au fost alese ca simboluri ale înlănțuirii identității Rijeka și a Europei contemporane: apa, munca și migrațiile. Aceste teme au apărut în diferite moduri în program – în expoziții, piese de teatru, opere, conferințe, concerte, festivaluri, apariții ale artiștilor internaționali și croați, proiecte ale ONG-urilor locale, peisagistică, plasarea sculpturilor, prezentări de cărți, întâlniri și socializarea cetățenilor din Rijeka, regiune, Croația și Europa. Prima temă era APA. Rijeka era un oraș marcat de apă și numit după apă (“rijeka” înseamnă “râu”). Un oraș care curge. Mai mult, foarte des, Rijeka ocupa primul loc printre cele mai ploioase locuri din lume. Apa din programul Rijeka 2020 – Capitala Europeană a Culturii aborda atât biodiversitatea, cât și problemele mai largi de mediu. Cum este să trăiești pe apă și lângă mare? Ce trebuie schimbat pentru a păstra mediul natural pentru viitor? Ce noi economii se dezvoltă în jurul mării? Ce înseamnă turismul durabil astăzi? A doua temă era MUNCA. Munca este un drept uman fundamental. Noile forme de muncă în era noilor tehnologii și industrii erau întrebări importante pentru viitorul Europei. Ce înseamnă munca post-industrială și care sunt perspectivele de angajare în viitor? Va continua omul, în ciuda tehnologiei existente, să lucreze opt ore pe zi, cinci zile pe săptămână, sau este timpul pentru o schimbare? Ce noi forme de muncă produc noile economii globale? Ce este munca intangibilă și cum este prezentă în industriile culturale și creative? Care sunt limitele între munca umană și munca pe care roboții și inteligența artificială o fac în locul oamenilor, și în beneficiul cui? A treia temă era MIGRAȚIILE. Migrațiile se refera, în contextul său istoric și actual, la mari migrații ale populației, dar și la mobilitate în general, nomadism și schimbul și cooperarea globală. Rijeka era un oraș al migrațiilor. Un oraș al sosirilor și plecărilor. Un oraș al culturilor înlănțuite, dar totodată și un oraș al toleranței. Viitorul Europei, precum și al Rijeka, era marcat de o schimbare uriașă în populație din cauza mobilității sporite și a necesității schimbării de mediu din diverse motive. Cât suntem cu adevărat pregătiți să acceptăm pe ceilalți care sunt diferiți de noi? Cum ne raportăm la identitățile diferite? Știm să apreciem bogăția diversității? Programul principal al Rijeka 2020 – Capitala Europeană a Culturii era împărțit în șapte piloni tematici sau părți interconectate. Fiecare pilon includea mai multe programe și evenimente separate și a fost dezvoltat în colaborare cu numeroși parteneri locali și străini. În plus, au fost definite numeroase evenimente și proiecte speciale importante, care aduceau împreună o diversitate de
subiecte sau reprezintă cea mai bună artă europeană, ca o valoare adăugată la programul principal. “The Kitchen of Diversity” era dedicat migrației și minorităților, amestecuri neobișnuite de muzică, bucătărie, arte și activism. Crea un spațiu pentru partajarea ideilor, obiceiurilor și prejudecăților. “Dopolavoro”, prin expoziții, teatru și operă, precum și spectacole de divertisment, urmat de un bogat program editorial, vorbea despre munca cu noile tehnologii. “The Times of Power” era inspirat de Rijeka ca un laborator al istoriei europene și vorbea despre diferite forme și relații ale puterii – de la puterea distructivă la puterea creativă, de la violență și opresiune la fragilitatea vieții, de la jocurile politice la drepturile omului. “The Sweet & Salt” activa zona în care râul Rječina (“dulce” în limba croată pentru apa dulce) și marea, Golful Rijeka (“sărat”), se îmbinau. Acest spațiu etern de tranziție, umplut cu infrastructură industrială și portuară, era locul unde orașul și natura se întâlneau. “Lungomare Art”, o serie de zece instalații permanente de artă contemporană inspirate de Kvarner, amplasate în nouă locații de-a lungul coastei Kvarner și pe insule, reprezenta arta contemporană emergentă din muzee și întâlnirea comunităților locale. “The Children’s House” era destinată copiilor și tuturor celor care se simțeau astfel, și punea creativitatea copiilor în prim-plan. “27 Neighbourhoods” aduna cartiere din întreaga regiune Primorje-Gorski Kotar și le conecta pe fiecare dintre ele cu un cartier dintr-unul dintre cele 27 de state membre ale UE. “Programme Plus” era format dintr-o serie de evenimente și proiecte speciale care aduc împreună diversitatea temelor Rijeka 2020 – Capitala Europeană a Culturii sau care au fost selectate cu atenție pentru a evidenția diversitatea culturilor europene și calitatea artistică. Proiectul Rijeka 2020 – Capitala Europeană a Culturii, cu programul său central cultural și artistic, accentua și împuternicea organizațiilor culturale și a inițiativelor cetățenilor din comunitatea locală și internațională. Participarea lor în proiect era unul dintre obiectivele care, printre altele, era realizat prin mici acțiuni socio-culturale sau creșterea conștientizării ecologiei în sens larg. Acest lucru creștea calitatea vieții comunității și oferea o oportunitate pentru includerea activă a tuturor celor care doresc să contribuie
prin implicarea lor. Astfel, “Diplomația Culturală” a Rijeka 2020 – Capitala Europeană a Culturii avea mai multe obiective importante. Contribuia la vizibilitatea internațională a orașului și regiunii și crea parteneriate internaționale strategice. Programul “Classroom” se concentra pe oameni și dezvoltarea capacităților lor în diferite domenii ale managementului cultural, în special privind dezvoltarea audienței, dezvoltarea organizațională și producția. “RiHub” era un nou centru cultural din Rijeka care includea un punct de informare unde se puteau obține toate informațiile legate de proiectul Rijeka 2020 – Capitala Europeană a Culturii.
Programele “Civic Initiative”, “Green Wave” și “Citizens’ Council” aveau ca scop activarea persoanelor și grupurilor de cetățeni care doreau să facă parte din proiectul Capitala Europeană a Culturii și să contribuie la calitatea vieții în oraș prin implementarea de proiecte sociale, culturale și de mediu. Energia nobilă și mândră a “Voluntarilor” era o parte importantă a organizării oricărui eveniment major sau proiect major. Proiectul Capitala Europeană a Culturii în Croația se desfășura pentru prima dată, așa că experiența voluntariatului în acest proiect era unică și neobișnuită. Cu mai puțin de o lună după deschiderea oficială a ECoC la începutul lunii februarie 2020, izbucnirea pandemiei Covid-19 a început să împiedice viziunile și obiectivele ambițioase. Proiectul a suferit curând tăieri majore de finanțare și a trebuit să fie restructurat complet în câteva săptămâni. O mare parte a evenimentelor publice a fost anulată, altele au fost amânate sau mutate online. Colaborările cu artiști internaționali renumiți au fost anulate, ceea ce înseamnă că programul cultural nu doar că s-a restrâns, ci a devenit mult mai puțin divers decât a fost planificat inițial. O parte din bugetul rămas a fost, de asemenea, redirecționat pentru a accelera proiectele infrastructurale în curs de desfășurare.118 În timpul programului, a fost asumată realizarea următoarelor obiective de infrastructură: Muzeul de Artă Modernă și Contemporană, RiHub, Muzeul Municipal Rijeka, Casa Copiilor, Nava Galei, Biblioteca Municipală Rijeka, Exportdrvo.

 Programul Galway 2020120 includea orașul și comitatul Galway, cu o populație totală de 250.653 de persoane (75.529 în orașul Galway și 175.124 în restul comitatului Galway). Galway era un oraș boem și primitor,121 cu o pasiune pentru muzica tradițională și o scenă de film vibrantă (fiind un Oraș al Filmului UNESCO122) și festivaluri celebre (Festivalul Stridiilor din Galway, Festivalul de Arte din Galway sau Festivalul de Film din Galway). Viziunea Programului Galway 2020123 a fost că va fi un catalizator pentru un viitor al incluziunii, participării și durabilității culturale. “Making Waves” (Generând Valuri), care a fost atât conceptul pentru program, cât și metafora și acțiunea pe care au folosit-o pentru a da efect ambițiosului plan de a crea un curent de democrație culturală care a rezonat nu doar în Irlanda, ci și dincolo de granițe și în viitor. A fost o idee fluidă, astfel că a fost greu de limitat prin definiție. Temele de bază ale programului, respectiv migrația, limba și peisajul, au constituit elemente fundamentale în identitatea sa culturală, precum și în contextul culturilor europene și mondiale. Aceste elemente au reprezentat baza conceptuală pentru programul său în calitate de Capitală Europeană a Culturii Galway 2020. Multe dintre proiecte au explorat interconexiunile dintre două sau chiar toate cele trei teme, evidențiind complexitatea și unicitatea Galway. Migrația: Încă de secole, Galway a fost marcat de emigrare. În ultimii ani, regiunea cunoscuse o creștere a imigranților din diverse colțuri ale lumii, în special din Europa. Fluxul și refluxul mișcării umane au generat emoții diverse, inclusiv sentimente de nesiguranță și dezrădăcinare. Cu toate acestea, puțini oameni au fost cu adevărat singuri, deoarece cei care au venit în Galway și cei care au plecat de acolo au adus cu ei legături cu locurile de unde provin. Astfel, diaspora din Galway și din Europa a devenit o extensie îndepărtată a culturilor native, contribuind la o rețea bogată de comunicare și influență. În cadrul Galway 2020, au valorificat potențialul acestor legături migratorii către Europa pentru a dezvolta proiecte menite să integreze atât pe cei sosiți recent, cât și pe cei lăsați în urmă. Limba: Galway reprezenta leagănul limbii irlandeze – gaelic – și recent, orașul Galway fusese desemnat ca primul oraș bilingv din Irlanda. Împreună cu comitatele Mayo și Donegal, parteneri strategici în program, regiunea cuprinde două dintre cele trei zone Gaeltacht (vorbitoare de irlandeză) majore din Irlanda. La fel ca multe limbi minoritare din Europa, irlandeza se confrunta cu amenințări constante. Cercetările sugerau că limba ar fi putut să dispară în următorii 20 de ani, iar o amenințare semnificativă o reprezenta migrația din zonele agricole. De-a lungul timpului, limba gaelică a avut un impact semnificativ asupra modului în care foloseau limba engleză, atât în vorbirea lor, cât și în literatură. Peisajul: Peisajul unic al Galway-ului, o combinație paradoxală între asprime și frumusețe, reprezenta un element esențial al experienței de viață a locuitorilor din Galway și era crucial pentru identitatea lor. Peisajul era bogat reprezentat atât în limbaj, cât și în artele vizuale, scrise și orale. Frumusețea sălbatică a regiunii oferea un mediu dificil pentru agricultură și trai, dar totodată era sursă de povești și legende, muzică, dans și teatru, sport și prietenie – generând o ambivalență și o tensiune între dorința de a rămâne și necesitatea de a pleca. Peisajul reprezenta o sursă profundă de patrimoniu cultural și inspirație. Presiunile economice duseseră la abandonarea unor suprafețe mari de teritoriu și la depopularea unor orașe și sate mai mici. Prin urmare, rolul peisajului devenise nesigur, devenind parte muzeu, parte traseu turistic. Insulele lor locuite găzduiau 10.000 de oameni sau 86% din populația insulelor din Irlanda, reprezentând comunități unice cu culturi străvechi. Peisajele urbane, peisajele maritime extinse și peisajele rurale au servit ca sursă de inspirație tematică pentru programul lor în calitate de Capitală Europeană a Culturii. În cadrul candidaturii, au dezvoltat un set puternic și bine gândit de suite de proiecte pentru a completa cele patru programe emblematice – și anume, LAUNCHING AND LANDING, WEIGH ANCHOR, SHIP TO SHORE and FORWARD MOTION. În cadrul programului LAUNCHING AND LANDING (LANSARE ȘI ATERIZARE), pe lângă programul anual bine apreciat de festivaluri din Galway, inclusiv Festivalul de Film Galway, Festivalul Internațional de Arte Galway, Festivalul Cúirt de Literatură, Festivalul de Arte Comunitare Clifden și Festivalul de Stridii Clarinbridge, au conceput anul 2020 în forță. Galway era priceput în organizarea și livrarea de evenimente la scară mare și beneficia de expertiză în programare internațională, direcție artistică și de un înalt nivel de suport tehnic și de producție. Proiectele din cadrul programului WEIGH ANCHOR (RIDICĂ ANCORA) implicau un număr de organizații culturale din Galway care urmau să prezinte lucrări de mare amploare, ambițioase, care includeau o dimensiune europeană puternică și care, pentru unele dintre ele, va fi prima lor călătorie în apele parteneriatelor europene. Aceste proiecte reprezentau, de asemenea, experiența colectivă, talentul și ambiția organizațiilor culturale din Galway și urmăreau să inspire, distreze, implice și provoace participanții și publicul din Galway, Irlanda și Europa. Proiectele din cadrul programului SHIP TO SHORE (NAVA LA ȚĂRM) includeau proiecte concepute pentru a integra diverse practici locale comune și împărțite cu comunitățile geografic dispersate din Galway, Irlanda și Europa și, printre diaspora Galway care aveau o puternică legătură cu noile lor case în străinătate și cu vechile case din Irlanda. Aceste proiecte conectau oamenii cu oamenii, comunitățile cu comunitățile, producătorii de alimente cu producătorii de alimente și europenii cu europenii. Ca națiune insulară, selectarea titlului NAVA LA ȚĂRM urmărește să ilustreze cât de puternic și-au planificat să interacționeze și să realizeze conexiuni în propria lor insulă a Irlandei și dincolo de hotare. Descrierea programului FORWARD MOTION (MISCARE ÎNAINTE) a fost aplicată proiectelor de Educație și Implicare cu copii și adolescenți la nivel primar și secundar și cu studenți la nivelul terțiar. Au conceput proiecte care urmau să dezvolte o inteligență culturală și creativitate atât în următoarea generație de artiști și creatori, cât și în cea care va veni după aceasta (care urma să fie încă în școală în anul 2020). Fiecare dintre aceste programe era menit să sprijine dezvoltarea carierei artiștilor individuali, a colectivelor, lucrătorilor culturali și a sustenabilității grupurilor comunitare din orașul și comitatul Galway pe termen lung. Aceste programe urmau să se conecteze cu obiectivele strategice ale Strategiei Culturale și să sprijine sustenabilitatea, retenția talentului și creativității în regiune, precum și schimbul internațional, colaborarea și mobilitatea. Trei dintre cele patru proiecte emblematice fuseseră pilotate în 2016. În august 2020, din cauza efectelor crizei coronavirusului, Comisia Europeană a propus să ofere Galway posibilitatea de a-și prelungi anul ca Capitală Europeană a Culturii124. Astfel, programul Galway s-a încheiat în 2021125 , însă efectele pandemiei au fost resimțite atât în timpul programului (ex. managementul voluntarilor126), imediat după încheierea sa127, cât și după câțiva ani. 

Kaunas, al doilea oraș ca mărime din Lituania129, păstra autenticul spirit al caracterului național al țării. Era amplasat la confluența celor mai mari râuri lituaniene, înconjurat de dealuri și situat la intersecția celor mai importante drumuri din Lituania, fiind astfel cel mai important centru de comunicații din țară. Cultura era omniprezentă în Kaunas. Kaunas era un oraș plin de culoare, celebru pentru arta sa stradală, cu probabil singura piață din lume în care nu puteai intra – Piața George Maciunas130, inspirată de mișcarea FLUXUS. Orașul era renumit pentru arhitectura sa interbelică, care primise eticheta Patrimoniului European și se îndrepta spre UNESCO131. Kaunas era singurul oraș din lume în care multe clădiri își păstrau într-o măsură atât de mare stilul de epocă. Atmosfera unică a Kaunasului era distinsă de moștenirea pictorului și compozitorului M. K. Čiurlionis, fiind nu doar un oraș al tradițiilor vechi, ci și un important centru de afaceri și industrie. Orașul putea fi considerat și un oraș al tinerilor, cu peste 35.000 de studenți (cel mai mare număr din Lituania) care studiau la una dintre cele șapte universități de aici. Deși anul de titlu al Kaunasului – Capitala Europeană a Culturii în 2022 – a trecut132, orașul a rămas plin de cultură, oportunități și aventuri. Sub sloganul “De la temporar la contemporan”133, Kaunas a lansat invitația către o călătorie de la o capitală temporară la una contemporană – către un oraș european sigur, creativ și deschis. Era un loc unde istoria trăia în prezent, iar viitorul era construit activ. Aceasta era o călătorie pentru toți – pentru toți cetățenii orașului și ai districtului Kaunas, indiferent de vârstă, profesie, origine sau convingeri. Statutul de Capitală Europeană a Culturii în 2022 fusese o invitație la co-crearea orașului de viitor și a vieții culturale. În același timp, fusese o invitație de a descoperi și dezvălui unicitatea locului, de a consolida legăturile cu alte culturi și de a le întâlni în Kaunas. Istoria unică a orașului, moștenirea sa europeană, contextul regional și un program cultural ambițios au conturat viziunea unică, sinceră și bazată pe comunitate a unei Capitale Contemporane. Kaunas era atât un oraș, cât și o regiune în care cultura nu era doar limitată la teatru duminica, ci era o modalitate de acțiune, învățare, inovare și construire a unei comunități cu respect pentru memoria lor istorică și a celorlalți, cu preocupare și mândrie pentru propria moștenire și cu o abordare bazată pe comunitate pentru construirea unui Kaunas comun. Ghidați de aceste aspirații, dezvoltaseră un program cultural pentru Kaunas 2022, împărțit în 8 secțiuni tematice: Secțiunea MODERNISM PENTRU VIITOR promovase conștientizarea comunității și legătura cu moștenirea modernistă a Kaunasului, dezvoltase noi proiecte creative și consolidase relevanța acestei moșteniri la nivel european. Secțiunea KAUNAS EMERGENT fusese concepută pentru tinerii de diferite vârste, de la copii la tineri adulți și urmărise să îi ajute să construiască un oraș în care să dorească să trăiască. Secțiunea PARTENERIATE CULTURALE reprezenta o rețea de organizații și creatori culturali, care lucraseră împreună cu Kaunas 2022 pentru a dezvolta peste 100 de proiecte artistice unice pentru un program special în 2022. Secțiunea BIROUL MEMORIEI culesese și promovase poveștile oamenilor și căutase să revigoreze memoria multiculturală a Kaunasului și a Districtului Kaunas, consolidând legăturile și interacțiunea dintre diferitele comunități care trăiau acolo. Secțiunea NOI, OAMENII (FLUXUS LABAS!) urmărise să crească spiritul comunitar al locuitorilor din Kaunas și din Districtul Kaunas prin activități culturale. Locuitorii erau încurajați să formeze comunități rezistente și creative prin activități comune. Secțiunea ACADEMIA DE CULTURĂ TEMPO era un program informal de instruire care adunase organizații și persoane implicate în proiect și care erau interesate să dezvolte noi abilități și proiecte culturale inovatoare. Secțiunea PROIECTAREA FERICIRII dezvoltase o nouă înțelegere a unui oraș confortabil și a vieții urbane, bazată pe recomandările designerilor și ecologiștilor. Promovase învățarea adaptării orașului pentru toți și educase cetățenii urbani moderni. Secțiunea PROGRAMUL DISTRICT KAUNAS dezvoltase proiecte bazate pe identitatea locală și comunitară, împreună cu oamenii din Districtul Kaunas, organizații culturale și artiști locali și vizitatori. Secțiunea CREATURA MITICĂ A KAUNASULUI reprezenta o parte distractivă a programului care pregătise linii narative pentru evenimentele centrale din 2022, bazate pe povești despre Kaunas deja existente dar și noi. Programul crea, de asemenea, o legendă despre Creatura Mitică a Kaunasului. Evenimentele din cadrul programului Kaunas – Capitală Europeană a Culturii 2022 au implicat peste 3.000 de evenimente desfășurate în Kaunas și în districtul înconjurător, atrăgând două milioane de participanți. Peste 17.000 de artiști au luat parte, iar evenimentele au fost sprijinite de 1.500 de voluntari. În total, s-au cheltuit 26 de milioane de euro în domeniul cultural. 

 Esch-sur-Alzette, un oraș cosmopolit cu o istorie vibrantă, era cunoscut pentru fermecătoarea sa arhitectură (arhitecții Violet le Duc, Joseph Stübben, Gottfried Böhm și Peter Rice au lucrat aici). Al doilea cel mai mare oraș al țării se afla la 17 km de capitală și la 25 km de aeroport. Vizitatorii erau întâmpinați cu o varietate de atracții culturale: Muzeul Național al Rezistenței, fabricile metalurgice, turnul Berwart, monumente, plimbare arhitecturală în centrul orașului, Belvédère, parcuri (Stübben), biserica Sf. Iosif, grota O.L. of Lourdes, primăria, teatrul local, galerii de artă, biblioteci, conservator de muzică și numeroase evenimente cunoscute dincolo de graniță. Istoria sa și a zonelor adiacente putea fi urmărită pe parcursul a peste 5000 de ani. Importanța sa contemporană se datora minereului de fier din împrejurimi. Însă, candidatura136 pentru titlul de Capitală Europeană a Culturii începea cu o confesiune: “Luxemburg, paradis fiscal, cea mai bogată țară din lume (2016), centru financiar internațional, oameni bogați – imaginea Luxemburgului în străinătate este de obicei limitată la câteva percepții parțial corecte, dar, totuși, limitate. Mulți oameni ignoră faptul că Luxemburg nu este un stat oraș, ci o țară cu regiuni, care -și acest lucru este valabil în special pentru sud – tind să aibă dezvoltări opuse celor din capitală. Criza siderurgică din anii 1970 și ascensiunea ulterioară a Luxemburgului ca centru financiar internațional au redistribuit puterea în țară. Această ascensiune s-a concentrat în principal în orașul Luxemburg, cu instituțiile și băncile sale europene; în acest proces, Esch – odată o sursă de prosperitate în țară – a rămas în urmă și a intrat în rolul său de “al doilea oraș”. Doar puțini oameni din afara Marelui Ducat văd această diferență de exemplu 13,24% șomaj în Esch-sur-Alzette în comparație cu 7,46% la nivel național. Diferența financiară și socială dintre Luxemburg City și Esch este imediat vizibilă. O plimbare prin cele două centre ale orașelor este suficientă: în capitală, brandurile globale de top în magazine cu mânere de aur. În Esch, multe proprietăți goale, ale căror stucaturi pot aminti încă de zilele de glorie de altădată, dar care acum fac o impresie destul de tristă. În capitală, bărbați și femei îmbrăcați elegant, alături de familii cu copiii și câinii lor bine îngrijiți. În Esch, oameni mai colorați plimbându-se, oameni care nu pot fi ușor integrați într-o societate performantă. În capitală, cafenele și restaurante cu farmecul cosmopolit al altor orașe europene cu „haute cuisine française” și design nordic. În sud, multe restaurante italiene și mult mai multe portugheze, care oferă prânzuri la prețuri rezonabile și încearcă să captureze puțin din atmosfera caselor lor îndepărtate, cu televiziunea locală (în general, fotbal!). În capitală, parcuri îngrijite, în sud, terenuri industriale nefolosite. Este nevoie de o privire mai atentă sau mai bine zis: o inspecție mai apropiată pentru a descoperi bogățiile regiunii noastre: Terenurile industriale nefolosite oferă spațiu pentru intervenții artistice, proprietățile goale pot fi folosite în scopuri noi, oamenii care încă mai caută pot fi mai ușor convinși să participe la proiecte comune. Cu Capitala Europeană a Culturii avem ocazia să extindem imaginea Luxemburgului în Europa și dincolo de ea, folosind potențialul creativ al regiunii noastre și oferind Esch și regiunii o perspectivă binemeritată pentru viitor.” Acesta a constituit fundamentul conceputului CULTURA REMIX, care era un angajament pozitiv și activ față de valorile europene. O convingere profund înrădăcinată în regiunea lor era că amestecul de culturi reprezenta o formă potrivită de schimbare culturală durabilă în Europa, mai ales în contextul provocărilor viitorului. Cu conceptul lor CULTURA REMIX, aduceau un omagiu acestei convingeri. Fondat odată pe cărbune și oțel într-un peisaj industrial creat de oameni, Esch a trebuit întotdeauna să se bazeze pe mixul de oameni din toate părțile pentru putere. Unde, dacă nu aici, puteau reexamina și găsi răspunsuri la întrebări precum: De ce (mai) avem nevoie de Europa? Care este poziția noastră în globalizare? Există o șansă pentru unificare politică și ar trebui să se extindă până în Munții Ural? Cum integram oamenii din culturi cu valori diferite de cele europene? CULTURA REMIX era, de asemenea, un concept derivat din dezbaterea privind drepturile de autor în era digitalizării. A fost creat de avocatul american Lawrence Lessig și se referea la un nou principiu al drepturilor de autor. Cultura era împărțită într-o cultură CD-R și o cultură CDRW; conținutul era copiat, modificat și transformat într-un conținut nou, un nou produs. Acestea erau relațiile de producție ale noii economii. Prin urmare, CULTURA REMIX reprezenta o schimbare paradigmatică în era digitală, în care ei, în Esch, odată cu înființarea universității, puteau lua parte direct. Deschiderea Centrului interdisciplinar pentru Istorie Contemporană și Digitală (C2DH) la Université du Luxembourg în 2016 demonstra cel mai mare potențial posibil pentru a face acest lucru. Explorarea societății
cunoașterii în era digitală făcea din institut un pionier al unei noi viziuni asupra prezentului și un partener important în concepția lor despre viitorul pe care candidatura Esch pentru Capitala Europeană a Culturii 2022 îl reprezenta în mod explicit. Doreau să comunice acest mesaj oamenilor, cu candidatura lor. Plecând de la această schimbare paradigmatică, din perspectiva Esch și a structurii sale multiculturale, era doar un mic pas către regândirea Europei, în mod activ și fără niciun ideologism fals. În acest sens, au identificat patru aspecte cheie care trebuia “remixate” (cele patru direcții tematice principale în programul REMIX CULTURE): REMIX EUROPE reprezenta redescoperirea Europei, de care aveau nevoie urgentă pentru a modela activ viitorul lor în era digitalizării. Mai ales în ceea ce privește valurile de migranți din afara Europei, noua xenofobie, schimbările larg răspândite spre dreapta a politicii europene și granițele dintre statele naționale, care deveneau din nou foarte tangibile. Așa cum doreau să folosească anul de Capitală Europeană a Culturii pentru a reflecta asupra Europei, doreau, de asemenea, să-l folosească pentru a reflecta asupra rolului individului în societate. REMIX YOURSELF reprezenta convingerea clară că fiecare persoană individuală are o importanță în societatea noastră și că contribuția lor la modelarea viitorului nostru contează. Natură din sudul Luxemburgului era un veritabil produs al intervenției umane în structurile sale prin industrializare. Formată de oameni și mașini, natura recâștigase acum terenul industrial părăsit după criza siderurgică. Uneori, cu rezultate incredibile. Acolo unde odată prospera mineritul, acum înfloreau pajiști. Și mâine? REMIX NATURE. Nici arta nu era diferită: digitalizarea schimbase condițiile în care arta era produsă și receptată. Aveau nevoie de noi inițiative și noi materiale pentru o artă a viitorului REMIX ART. Strategia lor artistică consta în patru domenii de acțiune: Incluziune socială; Spațiul public; Un nou sens al identității; Industrii creative și dezvoltare capacității. Incluziune socială: Sudul Luxemburgului se confrunta cu multe probleme sociale care nu erau la fel de prevalente în restul țării sub aceeași formă. În urma declinului industriei grele, nu toată lumea a putut să participe la transformarea pieței muncii, în ciuda eforturilor ample. Doreau să pornească într-o călătorie pentru a descoperi împreună cu persoanele care se simt excluse, ce le face să se simtă excluse și cum puteau schimba acest lucru prin mijloace artistice. În același timp, Esch și sudul erau primul loc în care noii migranți ajungeau în Luxemburg. Alți membri ai comunității, care trăiau aici de generații întregi, simțeau și ei schimbarea. O vedeau în jurul lor, fuseseră scoși din familiaritatea cartierelor lor și duși într-un teritoriu străin. Până și bucătăriile lor călătoreau: mettwurscht, kachkéis, polenta, paste și bacalhau. Practic, se recrease lume întreagă, într-o miniatură. Contraste care erau inițial separate de mii de kilometri erau acum chiar lângă ei. Nu numai că doreau să exprime această diversitate culturală într-un spațiu foarte mic, dar voiau să o facă și mai dinamică. Spațiul public: o cultură armonioasă compusă din elemente aparent ireconciliabile se dezvoltase în familiaritatea cartierelor, în comunitățile mici, în districte, în zonele de locuințe ale muncitorilor, în cafenele, baruri, piețe publice, pe străzi. Nici în natură nu era diferit: mine, tuneluri, expuneri, camioane de transport lângă păduri dese și cursurile râurilor. REMIX NATURE. Sudul era plin de spații abandonate care își pierduseră utilizările anterioare. Nu exista nicio călătorie până la muncă într-un loc în care nu mai era de lucru, nici un loc în care oamenii să se adune să discute și să aștepte autobuzele, unde nu exista muncă, nu exista nici piață. Doar mașina, garajul de parcare, centrul comercial. Spațiul public rămăsese gol și nefolosit, iar în același timp, noi spații publice erau create constant artificial, care inevitabil trebuia să fie populate de oameni. Aceste locuri răspândeau agorafobia existențială, deoarece viața pentru care fuseseră concepute încă nu se mutase în ele și era încă în afara lor. Acolo, unde goliciunea terenurilor industriale abandonate se apropia de goliciunea unei străzi comerciale abandonate și se întâlnea cu goliciunea în clădirile și spațiile publice noi și puțin folosite ale universității, era locul în care potențialul adormit al Esch-ului era ascuns. Un nou sens al identității: structura industriei grele, care ținuse comunitatea unită de ambele părți ale frontierelor din sudul Luxemburgului, dispăruse demult. Lăsase în urmă un mozaic de mici modele de locuri de muncă și așezări în regiune. Și lăsase în urmă o întreagă generație și un grup imens de oameni care nu doar că pierduseră locurile de muncă, ci și sensul scopului și sentimentul puternic de apartenență. Nu era o exagerare să spună că diferențele sociale în regiune părea să fie mult mai adânci atunci decât odinioară. Perspectiva din exterior era cheia pentru un nou sens al identității pentru regiune, iar legătura cu patrimoniul cultural ar fi trebui să fie consolidată prin acest lucru, mai ales în contextul european; pentru că oamenii cu o perspectivă externă erau mult mai puțin conștienți de importanța enormă pe care sudul Luxemburgului a avut-o pentru procesul de unificare europeană începând de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Industrii creative și dezvoltare de capacități: Arta, industria creativă, cercetarea și predarea erau toate strâns legate pentru ei. Capitala Europeană a Culturii putea avea succes numai dacă contribuia la profesionalizarea și dinamizarea sectorului creativ. Vedeau acest lucru ca fiind responsabilitatea lor, mai ales că media vârstei în regiune era sub 40 de ani. Sudul era tânăr, și majoritatea acestei tinere generații nu avea rădăcini în țară. Trebuia să le ofere perspective bazate pe interculturalitate și care puteau fi găsite în principal în industria creativă. Multe dintre proiectele lor erau concepute pentru a conecta direct tineretul și munca culturală cu comunitățile, care, datorită rădăcinilor lor, aduceau indirect în contact cu fiecare colț al Europei și dincolo de acesta. Programul cultural Esch 2022137 s-a întins pe teritoriul a unsprezece municipalități din Luxemburg și opt din regiunea franceză Lorraine. Teritoriul Capitalei Europene a Culturii, cu Esch-Alzette și municipalitățile înconjurătoare, a fost reprezentativ pentru întreaga Europă. Pentru a ajunge la un public multilingv (în Luxemburg, una din două persoane are o a doua sau altă cetățenie) s-a pus în aplicare un program multilingv; au fost organizate peste 1.200 de evenimente în limba franceză, peste 900 în limba engleză, peste 750 în luxemburgheză, peste 500 în germană, peste 130 în portugheză, 80 în italiană, 70 în spaniolă, precum și multe altele în alte 110 limbi.

0Novi Sad era prezentat ca orașul tinerilor, muzicii, distracției și vieții de noapte animată. Acesta era gazda festivalului EXIT, unul dintre cele mai bune evenimente muzicale din Europa, care își avea prima ediție în anul 2000. Anual, pe scenele festivalului EXIT, performau unii dintre cei mai buni muzicieni din întreaga lume. Cu toate acestea, Novi Sad avea mult mai mult de oferit. Era un oraș deschis și tolerant, populat de oameni prietenoși și cu o diversitate culturală nelimitată. Existau multe legende despre întemeierea acestui oraș. Încă din preistorie, multe națiuni locuiau în această zonă. Fortăreața Petrovaradin, simbolul orașului, datează din Evul Mediu, dar austro-ungarii au fost cei care i-au oferit aspectul pe care-l are în prezent. Una dintre legende spunea că negustorii și meșteșugarii au înființat așezarea în jurul fortăreței Petrovaradin, în care lucrau, dar le era interzis să locuiască acolo. De-a lungul timpului, această așezare a crescut într-unul dintre cele mai frumoase orașe din această parte a Europei – Novi Sad, cunoscut și sub numele de “Atena Sârbă” datorită culturii și istoriei sale remarcabile. Conform acestei legende, orașul fusese fondat de exact 12 soldați și 20 de meșteșugari. În prezent, Novi Sad era locuința a aproximativ 300.000 de persoane de diverse etnii și capitala provinciei autonome Vojvodina. Această diversitate (culturală, etnică, religioasă etc.) făcea ca toleranța și deschiderea către lucruri și idei noi să fie caracteristici cheie ale orașului. Astfel, narațiunea Programului140 “Novi Sad 2022” a apărut din sloganul “4 noi poduri”, simbolizând crearea unor noi poduri de cooperare și schimburi între artiști și organizații din Novi Sad și Serbia cu scena culturală europeană. Au fost definite patru poduri programatice, numite simbolic după podurile din Novi Sad, reprezentând valorile pe care orașul urma să le dezvolte în contextul integrării europene și credințelor pe care dorea să le împărtășească cu cetățenii Europei: Rainbow, Freedom, Love și Hope. Podurile au fost împărțite în arce programatice, dintre care opt au fost planificate pentru 2022: Bine ați venit141; Migrații142; Viitorul Europei143; Eroine144; Cetatea Păcii145; Marea Dunării146; Caleidoscopul Culturii147; Alta? Europa148. Conceptul artistic al proiectului “Novi Sad 2021 – Capitala Europeană a Culturii” s-a bazat pe valorile fundamentale ale Uniunii Europene, cum ar fi drepturile omului, multiculturalitatea, dialogul intercultural, conștientizarea ecologică și politica de pace. Aceste valori au promovat ideea unei societăți democratice deschise, bazată pe umanismul contemporan. Arcele programatice, reprezentând unități tematice, au fost
construite prin conectarea acestor valori cu istoria, cultura și identitatea din Novi Sad. Proiecte majore de referință au fost dezvoltate în cadrul fiecărui pod, selectate pe baza conceptelor lor artistice și creative, atractivității și alinierii cu obiectivele și principiile programului, devenind astfel cele mai importante proiecte implementate în anul titular.149 Pentru anul 2022, Novi Sad își asumase că va găzdui peste 1.500 de evenimente culturale și că va implica 4.000 de artiști locali, naționali și internaționali în cadrul celor opt arcuri programatice. Printre aceștia, peste 1.700 de artiști europeni și din întreaga lume din peste 45 de țări aveau rolul de a spune povestea Atenei Sârbe prin viziunea valorilor europene comune și a provocărilor întâmpinate. Ca urmare a programului, au fost restaurate cinci centre de cultură: Suburbia Cetății Petrovaradin; cartierul Almaș (cea mai veche parte a orașului care este și obiectiv istoric și de mediu protejat); însuși centrul orașului și Piața Teatrului; Teatrul Național Sârbesc; Cartierul (care are o moștenire istorică de 100 de ani și care a fost transformat într-un centru de creativitate contemporană, în timp ce secolul 21 în Novi Sau este marcat de o rețea de stații culturale, ca un nou centru de cultură și un nou model cultural în această parte de Europă).15